Cu patru ani in urma, un autor francez publica o carte cu titlul Londonistan, iar de atunci termenul a devenit la moda, fiind folosit si de autori de limba engleza – si pe buna dreptate. Este un fapt ca de peste zece ani Regatul Unit a devenit un centru global de recrutare, indoctrinare si export al terorismului islamist. Incepand cu 7 iulie 2005 bumerangul s-a intors si, din baza de operatiuni externe, Anglia (pana saptamana trecuta singura parte a tarii afectata) a devenit si tinta.
Motivele sunt pe cat de clare pe atat de durabile, caci sunt inradacinate adanc in cultura britanica. Pe de o parte, din motive istorice, majoritatea celor peste doua milioane de musulmani din Marea Britanie provin din fosta Indie britanica – din Pakistan, probabil tara cea mai periculoasa din lume la ora actuala (islamism necontrolabil, tribalism, saracie, guvern subred, serviciile de informatii infiltrate profund de atitudini protalibani, arme nucleare), din Bangladesh (idem minus arme atomice) si din India. In plus, majoritatea imigrantilor musulmani provin din Kashmir, regiunea cea mai instabila si volatila a Pakistanului.
In al doilea rand, timp de multi ani guvernul britanic a avut o atitudine toleranta fata de asa-zisi "refugiati", mai ales islamistii algerieni evitand eficienta politiei franceze, si cateva dintre figurile principale ale radicalismului islamic din lume. Asa s-a ajuns la situatia in care sefi talibani, a caror organizatie ucide soldati britanici in Afganistan, au primit azil politic pentru ca daca ar fi fost trimisi acasa ar fi… persecutati! Un cleric radical, Omar Bakri, expulzat din… Arabia Saudita pentru radicalism islamic, a fost lasat sa recruteze ani de zile, intre timp primind asistenta sociala. Un confrate egiptean al sau, Abu Hamza, veteran din Afganistan, a prosperat si el pe cheltuiala contribuabililor, in timp ce isi trimitea fiul sa participe la atacuri impotriva turistilor britanici din Yemen. S-a ajuns pana acolo incat la un moment dat contraspionajul francez planuia rapirea lui din Londra. Francezii aveau si alte motive de nemultumire – un anume Rashid Ramda, acuzat, judecat si condamnat la Paris pentru participarea la atentatele islamiste din 1995, a fost extradat din Anglia in… 2006! Motivul intarzierii? Politia franceza s-ar putea sa il interogheze prea dur.
Problema fundamentala, pe care nici o politie in general eficienta, cum este Scotland Yard, nu o poate evita sau rezolva, este insa una culturala. Atunci cand unul dintre cei mai proeminenti judecatori englezi, lordul Hoffman, declara ca timida legislatie antiterorista introdusa de guvernul Blair dupa septembrie 2001 este mai periculoasa decat terorismul insusi, cand echivalentul Curtii Supreme neaga guvernului dreptul de a interna teroristi straini pentru ca "discrimineaza impotriva strainilor" si pe de alta parte respinge decizia de a-i trimite acasa pe aceiasi indivizi pentru ca, Doamne fereste, s-ar putea "sa fie tratati aspru in Algeria, Libia sau Iordania", problema este limpede: pentru judecatori, drepturile teroristilor sunt mai importante decat securitatea cetatenilor. Atat de limpede incat insusi fostul prim-ministru Tony Blair, dupa demisie, critica judecatorii, uitand ca, de fapt, in Anglia, Parlamentul poate oricand vota sa le anuleze deciziile.
Cat despre organizatiile musulmane, cea mai mare si mai activa, Moslem Council of Britain (MCB), apropiata Fratiei Musulmane, are obiceiul de a "condamna" terorismul, insa, in acelasi timp, il "explica" prin politica externa a tarii, neaga orice legatura intre terorism si islam si se plange neincetat de o imaginara "persecutie" a musulmanilor in Marea Britanie. Cat despre relatia islam-terorism, o citez pe Nacla Kelek, scriitoare (musulmana) germano-turca, care spunea ca a pretinde ca nu exista o asemenea relatie echivaleaza cu a sustine ca nu exista o legatura intre stalinism si comunism.
In acest context, nu este surprinzator ca majoritatea musulmanilor din Anglia spun ca ar prefera sa traiasca sub shaaria (legea islamica) mai degraba decat sub cea britanica si ca peste 80% se considera musulmani mai degraba decat britanici. si nu este surprinzator nici ca Eliza Manningham-Buller, fosta sefa a informatiilor interne, spunea anul trecut ca organizatia ei urmareste 200 de celule si retele islamiste incluzand peste 1.600 de indivizi. Daca se adauga si cele peste 400.000 de vizite anuale ale rezidentilor britanici in Pakistan, este clar ca si cu o justitie cu mintea limpede ar fi dificil de mentinut controlul.
Cine sunt teroristii? Contrar marxismului subliminal al unora, marea majoritate nu sunt oprimati si saraci, ci persoane educate (faptul ca majoritatea celor arestati in urma evenimentelor recente sunt medici nu este o mare surpriza).
Prezenta britanica in Irak are doar o importanta limitata in explicarea motivelor. Cetateni sau rezidenti britanici s-au aruncat in aer ori au pus bombe in India, Bosnia, Afganistan sau Israel inainte de 2003 si au avut un rol in incercari teroriste impotriva Statelor Unite in 2001. Cauza principala ramane ideologia islamista globala – si Londonistan a fost un factor important in raspandirea acestei ideologii.
Dr. Michael Radu este presedintele Centrului pentru studiul terorismului si contraterorismului din cadrul Institutului de cercetari in domeniul politicii externe din Philadelphia, SUA
