De cand e lumea lume, unii au avut mai multe drepturi decat altii. Cu alte cuvinte, legile si regulile sunt concepute in asa fel incat sa fie “mai egale” pentru acea parte a oamenilor pe care vremea si vremurile i-au adus in diferite pozitii de conducere.
Pe plaiurile dulci ale mioritei, de fiecare data cand un potentat al vremii e prins cu ocaua mica – pac! – un telefon pe ici pe colo, pe la institutii importante, eventual un biletel adresat cui trebuie, si totul se rezolva. Gunoiul este aruncat sub pres, iar lucrurile decurg de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Noua, banatenilor, falosi cum ne-a lasat Dumnezeu, ne placea sa credem ca astfel de practici sunt apanajul strict al celor pe care, in deradere, ii numeam “mitici”. Ne-am tot batut cu caramida-n piept ca Timisoara s-a ridicat, in decembrie 1989, nu doar pentru a da jos un sistem, cel comunism, ci si pentru a introduce in aceasta tara democratia pe care o vedeam doar pe ecranele televizoarelor, in tarile vecine. Asta, pana in ultima vreme, cand aerul de superioritate de-a dreptul europeana ne-a cam pierit de pe chipuri, in fata unor evidente pe care nu le putem trece cu vederea.
Timisorenii, de la vladica, pana la opinca, s-au incontrat in ultimele saptamani pe doua subiecte fierbinti. Consiliul Local urma sa stabileasca noi reguli ale jocului comercial in doua zone de interes pentru fiecare dintre locuitorii cetatii de pe Bega – Complexul Studentesc sI Piata Unirii. Intr-un exercitiu democratic, demn de o cauza mai buna, oameni de afaceri, politicieni sau ziaristi si-au dat cu parerea despre situatie, fiecare cu argumentele sale. Numai ca tot acest efort nu a facut altceva decat sa starneasca oprobiul autoritatilor municipale.
Clamand acelasi “spirit al Timisoarei”, de care fac bravada de fiecare data, autoritatile s-au grabit sa-i catalogheze in fel si chip pe cei care au avut si alte pareri decat executivul Primariei. Epitete precum “ticalosi” sau afirmatii potrivit carora in spatele acelor articole care n-au fost pe placul “stapanirii” s-ar afla cine stie ce interese economice ori fel de fel de acuzatii de “manipulare” s-au auzit din gurile primilor doi oameni din oras.
Ce uita edilii este faptul ca, pana la urma, functiile sunt trecatoare, iar viata te mai poate si cobori, nu doar urca la nesfarsit. Chiar daca nu cred in afirmatia urmatoare, primarul si viceprimarul ar trebui sa fie convinsi ca vocile care s-au auzit in ultimele zile si care le-au zgariat auzul nu vor nicidecum un spatiu pentru a-si deschide o terasa in Unirii, nici un loc in care sa-si faca birt in Complexul Studentesc, ci reglementarea legala a unor activitati de pe urma carora toti putem castiga.
Si ziaristii “fac plinul” celor care au terase in Unirii, mai ales vara, dar asta nu inseamna ca nu pot pleda pentru o libera concurenta. Concurenta e mama progresului – aceasta ar trebui sa fie sintagma dupa care sa se ghideze autoritatile locale. Si, in plus, ar trebui sa incerce sa mai aduca niste bani la bugetul orasului in care traim cu totii.
Scuzele ulterioare, chiar daca dau dovada ca au fost luati de val, ar trebui sa fie concretizate printr-o mai mare aplecare la parerea celorlalti. Pana la urma nimeni nu s-a impiedicat in orasul acesta de piatra filosofala, sa poata pretinde ca detine adevarul absolut.
