Drillbit Taylor
Productia: SUA, 2008 Regia: Steven Brill In distributie: Owen Wilson, Leslie Mann, Alex Frost, Josh Peck Distribuit de Ro Image 2000
Este co-produs de Apatow si scris de Rogen alaturi de scenaristul tv Kristofor Brown (ale carui credite includ Beavis and Butt-Head). si cu o distributie in fruntea careia se afla Owen Wilson, dar in care figureaza si Leslie Mann, doamna Apatow, vazuta deja in cateva dintre titlurile pomenite in aceste randuri. Dar sa trecem la poveste. Iar adolescenti non-conformi cu frumoasele standarde de frumusete si cool necesare supravietuirii in liceul american in intreaga lui istorie celuloidizata – si n-ar trebui sa ne mire, astfel, ca scenariul se trage dintr-un subiect la care a pus mana unul dintre maestrii optzecisti ai cronicilor hormonal-hilare al drumului spre "maturitate", domnul John Hughes. Dar sa revenim la pustii nostri: Ryan (Troy Gentile) e un grasut hazos si pasionat de freestyle, iar Stan-ul sau se numeste Wade (Nate Hartley) – un ochelarist slabanog care pare sa fie insasi intruparea unor notiuni ca nerd ori geek, atat de populare in acest gen de istorii; plus ca are acasa un tata vitreg de o imbecilitate rara si doi frati (gemeni) vitregi si ei dusi la sala si spalati pe creier. In previzibil de traumatizanta prima zi de scoala, in care sfarsesc chinuiti si abuzati de cliseisticii duri sportivi cu trupuri perfecte si minti lipsa (daca nu punem la socoteala imaginatia in materie de torturi) nelipsiti din fauna oricarui liceu cinematografic (ori real) care se respecta, li se alatura si mititelul si pisalogul Emmit (David Dorfman) si soarta lor pare decisa pentru urmatorii patru ani. Premisa oarecum simpatica a acestei comedii care bifeaza deja cam toate stereotipurile filmelor cu supravietuirea in liceu – optzeciste, insa, mai curand decat gama comediilor grosiere obsedate de pierderea virginitatii inaugurate de American Pie – e dorinta pustilor pe care, evident, nimeni nu ii crede, de a riposta abuzului sistematic nu direct (au atata minte cat sa realizeze ca ar fi o batalie pierduta din start), ci angajandu-si un bodyguard. Moment in care intra in scena protagonistul titular la filmului, un vagabond lenes care isi face veacul pe malul marii si cersind de la diverse masini in timp ce viseaza la o noua viata in Canada. Iar Owen Wilson – nu doar un actor, ci si un scenarist mai bun decat oricare dintre ciracii lui Apatow (vezi colaborarile cu Wes Anderson pentru Bottle Rocket, Rushmore si The Royal Tenenbaums) – e detasat cel mai bun si atasant element al intregului film. Desfasurarea sa e, in rest, atat de usor anticipabila si lipsita de orice surprize ori sclipiri incat chiar nu merita discutata. Singurele merite ale peliculei regizate de Steven Brill (care avea si el un mic rol in Knocked Up), ale carui credite notabile includ doua filme cu Adam Sandler, penibilul remake la Mr. Deeds si o comedioara debila ce il urmareste pe fiul sarac cu duhul al diavolului in periplu-i pamantean (Little Nicky), fiind relativa carisma a actorilor copii si sarmul discret al lui Wilson. Pe scurt, o distractie de vara numai buna de cateva hlizeli si instant uitabila.
