Doua comentarii pe marginea articolului “Moartea capitalismului si grupurile de interese”, de Cristian Campeanu (30 septembrie 2008)
http://www.romanialibera.ro/a135474/moartea-capitalismului-si-grupurile-de-interese.html
PREMIANTUL ZILEI
Libertatea in exces e dusmanul libertatii
O fi spus el, Hayek, ca puterea "grupurilor de interese" se diminueaza daca statul e mai putin implicat in "economia libera", dar asta nu inseamna ca avea si dreptate. Omenirea, de cand se stie, a emis o multime de postulate pe care timpul le-a golit de contitut iar determinarea istorica le-a contrazis. Ideea libertatii din economie, a pietei libere, oricum ai lua-o, nu poate fi extinsa la infinit fara riscul de a sucomba sub povara propriei libertati. Libertatea in exces este dusmanul libertatii, este forma metastazica a libertatii. Nu trebuie fetisizat, transformat intr-un munte de intelepciune, ca reper axiologic de la care purced toate celelalte constructii derivate ale sistemului; conceptul de libertate nu trebuie inaltat la cer fiindca exista riscul sa te "insele" cu sfintii. Alergia noastra la economie centralizata, comunista, ne face sa nu mai vedem tarele capitalismului; nu in ideea de a-l combate in integralitatea lui (trebuie sa-i acceptam partile bune), ci pentru a-l ameliora, in ideea de a-l face mai "domestic". Nu exista libertate, nici individuala, nici economica, in afara unei autoritati a statului, necesara si benefica, cu conditia limitarii ei doar la strictul necesar de autoritate. Statul trebuie sa dispuna de autoritatea necesara si impartiala in raport cu segmentele societatii, a grupurilor de interese, al caror interes este sa smulga cat mai mult cu putinta de la societatea in care traiesc. Alaturi de grupurile de interese financiare, recunoscuti ca lobby-sti consacrati, si sindicatele, si pensionarii, si profesorii s.a., sunt tot grupuri de presiune. Or, daca eliminam autoritatea statului, sau o diminuam, nu inseamna ca aceste grupuri dispar de la sine; ba dimpotriva, grupurile vor prolifera, vor fi si mai puternice si vor exercita o presiune mai mare asupra societatii. Nu autoritatea statului creeaza lobby-uri, ele exista de la sine; intr-o liberate hipertrofiata forma lor de manifestare va deveni mai obscura si mai pernicioasa. Marx stia ce spune, el a studiat bine capitalismul si nu trebuie dezavuat doar asa fiindca e vorba de Marx si, in concluzie, orice ar spune el e aprioric gresit. Daca vrei sa traiesti in lumea idilica a capitalismului studiezi doctrine liberale, daca, insa, vrei sa vezi partea rea a capitalismului studiaza-l pe Marx fara a porni de la idei preconcepute defetiste. In concluzie, daca vrei sa vezi ambele laturi ale sistemului capitalist si sa-l judeci cu obiectivitate trebuie sa citesti atat ce-i e favorabil cat si, mai ales, defavorabil. Altfel, dogma liberala n-ar diferi cu nimic de dogma comunista (ca exemplu) daca, in locul cunoasterii obiective si impartiale, ne lasam atrasi de mirajul aparent al libertatii de dragul libertatii, de zgomotul strident publicitar al marilor monopoluri ce pot deveni iresponsabile in goana lor nebuna de… mai mult. In cazul crizei financiare americane este clar ca trebuie sa platesca "prostii" ce-au furat hotii; noroc cu Congresul american care nu prea este de acord cu impovararea contribuabilului pentru a acoperi pagubele produse din prea multa lacomie. Priviti piata imobiliara din Romania pentru a va edifica asupra consecintelor dezastruoase a monopolizari ei de cativa "descurcareti", al caror unic scop este sa mulga cat mai mult de la cei care nu doresc decat sa aiba un acoperis deasupra capului, pentru a-si intemeia o familie. Vi se pare normal sa fiti "vamuiti", gratie monopolizarii, de niste speculanti imobiliari? Vi se pare normal sa muncesti in tari straine, departe de cei dragi, pentru a-ti intemeia un camin, si sa fi "stors" ca o lamaie de bruma castigurilor tale. Eu zic ca trebuie sa ne ingrijoram de ceea ce proiecteaza in imaginea publica acest gen de "capitalism", potrivit principiului "care pe care". Niciun sistem, inclusiv cel capitalist, nu rezista daca nu e asimilat, perceput ca Bun, de cetatean, cel despre care moralistul Kant spunea: "omul trebuie sa fie scop, nu mijloc". Altfel, la ce bun civilizatia Occidentului? Daca in locul omului autonom, al umanismului renascentist, punem dolaro-centrismul sau euro-centrismul, ne punem intrebarea fireasca: omenirea, incotro?
Chitu
**********************
Consideratii la catafalc
De fapt, totul a pornit de la politica (deci, cumva, tot de la grupuri de interese). Clinton cu dmeocratii lui au castigat alegerile pe baza acordarii discretionare a creditelor unor persoane cu un statut social, profesional si economic care era evident ca nu si le-ar fi putut rambursa. Acestia au ajuns la concluzia ca e mai bine sa-si cumperi vila si masina de lux pe credit decat sa dormi sub pod, intr-o cutie de carton. Am exagerat putin, da, dar nu din cale-afara. Practic aceste credite proveneau dintr-un capital pur speculativ, fara nici o acoperire in cresterea economica reala. Seamana putin cu pomenile electorale de la noi, nu-i asa ? Deci Clinton a promis, a castigat atunci alegerile, apoi s-a tinut de cuvant, iar acum americanul plateste. Cum vedeti, nu e vorba de esecul capitalismului. cesta este un sistem functional, coerent in sine si se autoregleaza din interior. Intr-un sistem cu adevarat capitalist, piata nu "cade"; ea isi are propria homeostazie, cu autoreglare. In plus, exista si acele "bariere" sau "regulatori" de piata, ca suport coercitiv.
Necazul este atunci cand politicienii sar peste cal si din dorinta de a ajunge la putere promit si chiar fac lucruri care de care mai "inovatoare" si care ajung sa afecteze chiar radacinile sistemului. Acum s-a ajuns in faza in care aceste radacini par grav afectate. "Nationalizarea" sau injectia cu bani de la stat (adica cu banii contribuabilului), care sa salveze "sistemul" sau ce a mai ramas din el nu inseamna oare ca statul isi transforma activele in capital de risc ? Adica e ceva care seamana cu a lua banii contribuabilului, destinati infrastructurii, sanatatii, invatamantului, asigurarilor sociale (pensiilor la noi) si a-i transforma, in disperare, in credit pentru orice entitati nationale (de la dinozauri, trusturi adica la rozatoare, adica frizerii) care vor sa deschida o afacere. Fara ca aceste entitati sa prezinte garantii. In speranta ca vor avea noroc, ca aventura lor antreprenoriala va genera asa un plusprodus, asa un profit, ca….. ne va scoate din criza. Daca ii vine cuiva si la noi ideea sa ia baniid e pensii si sa-i transforme in capital de risc ? In speranta ca banii aia vor aduce curand asa un profit, ca se vor tripla pensiile intr-un an ? De fapt, ideea au avut-o japonezii. Inca n-au implementat-o, dar au prevazut dinainte criza ce va urma la scara mondiala. Si care-i va afecta si pe ei. Nu stiu ce urmari ar avea aventura asta la japonezi. Stiu insa ca orice idei ai avea, fie ele stralucite, orice solutii ai pune pe tapet, rezultatele depind peste 50% de cadrul organizatoric in care se joaca piesa. Adica ce merge intr-un regim, un cadru organizational, nu merge in altul. Si ce merge in capitalism, nu merge in comunism. Daca stai sa te gandesti, liberalismul (cel adevarat, nu cel care se cheama asa la noi) a fost producator de bogatie. Social-democratie imparte doar placinta, cand o are (de regula ramasa de la altii). Nu zic, rotatia intre sisteme nu e rea. Sunt momente in care social-democratia are rolul si rostul ei in societate. Atunci cand placinta e foarte mare si are ce imparti la toti. Apoi, e necesara rocada. Totusi, atunci cand democratii sar gardul, in dorinta de putere si promit si chiar si dau mai mult decat e cazul, e afectat sistemul. Sistemul care a produs plusvaloarea. Capitalismul.
Linxul
*******************************
“Daca tot avem multe sondaje, macar sa inteleaga fiecare ce vrea”, de Mircea Kivu (26 septembrie 2008)
http://www.romanialibera.ro/a135272/daca-tot-avem-multe-sondaje-macar-sa-inteleaga-fiecare-ce-vrea.html
Felicitari pt. obiectivitate
In viziunea lui Leibniz despre centru, acesta ne spune ca sunt tot atatea fete ale centrului cam tot cate strazi sunt care duc spre centru. Deci fiecare vede o fata a centrului prin deschiderea strazii din care priveste. Dar in timp ce Leibniz, continua, ai nostri cu sondajele se opresc la inceputul strazii, privesc, iar apoi o iau la sanatoasa prin lume (Ro), sa vesteasca ce au vazut. Din pacate cei care au vazut mai multe fete ale adevarului (sondajul in cazul nostru), tocmai datorita faptului ca au `pierdut`timpul cu vizionarea si a altor fatete nu vor beneficia de avantajul lui `proaspat`, chiar daca proaspat nu inseamna si bun. De aceea cei din urma vestitori nu trebuie sa-si faca griji, pt. ca in prima tabara a vestitorilor, ascultatorii sunt numai pe masura, adica putini si galagiosi. Ascultatorii din grupa a doua au avantajul de a nu se grabi sa cumpere astfel de chestii alterate sub eticheta de `proaspat`
Cristian C.
