Multe dintre legile adoptate de parlamentarii nostri in ultimii aproape 20 de ani nu solutioneaza problemele pentru a caror rezolvare au fost, teoretic, concepute. Ceea ce indreptateste banuiala ca au fost gandite cu maiestria unui sahist care "vede" multe mutari inainte, de asa maniera incat sa apere interese de casta. Numai ca astfel de legi nu fac decat sa franeze evolutia tarii spre o democratie reala, functionala.
Ambiguitatile, lexicale si gramaticale, din textele multor legi ofera oricarui jurist competent destule portite pe care sa ii faca scapati – cu prada cu tot, daca se poate – pe hotii care au furat suficient pentru a-si putea permite sa il angajeze. Mai grav, legile ambigue, incomplete sau contradictorii sunt pavaza reactionarilor deghizati in europeni progresisti, scutul pervers al celor care incearca sa aplice cinicul slogan "la vremuri noi, tot noi".
Asa par sa stea lucrurile, de-o pilda, si cu legea, sau ordonanta, care prevede ca institutia numita Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii are obligatia sa verifice candidatii pentru alegerile locale. Un membru al conducerii CNSAS s-a plans public ca Biroul Electoral Central a furnizat Consiliului date incomplete despre candidati, ceea ce ar face imposibila verificarea eventualei lor colaborari cu Securitatea comunista. Cei de la BEC au replicat ca birourile electorale locale trebuie sa furnizeze Consiliului listele si ca legislatia nu permite transmiterea unor date personale. Presedintele CNSAS a precizat apoi ca BEC a trimis "liste in mare masura incomplete, dar Consiliul poate face verificari pentru candidatii pentru care s-au primit informatii personale".
In cazul numelor larg raspandite — si, in ce priveste alegerile locale, cei mai multi candidati sunt in aceasta situatie —, in lipsa prenumelor parintilor (pentru a da un singur exemplu), nimeni nu poate determina mai presus de orice indoiala ca este vorba despre o anumita persoana, si nu despre alta. Numai ca despre un candidat devenit astfel cvasianonim nici o institutie nu poate afirma raspicat: "X (nu) a colaborat cu Securitatea".
Exemple de legi cu defecte de fabricatie ascunse sunt destule – de la reglementarile care guverneaza functionarea sistemului judiciar sau apara drepturile cetatenilor la cele care reglementeaza sistemul educational sau economia de piata. Dar ce e legea, daca nu tocmai distilarea unei jumatati de contract social, o promisiune facuta cetateanului ca va trai intr-o societate dreapta, in schimbul promisiunii cetateanului ca va respecta ordinea de drept?
Tocmai marcam 130 de ani de la Congresul de la Berlin, unde i s-a promis Romaniei recunoasterea independentei de stat, cu o conditie (cea a emanciparii evreilor din regat). Merita reamintita declaratia facuta atunci de Vasile Conta, care era si om politic. Pe cat de cinica, pe atat de graitoare pentru o anumita mentalitate, afirmatia lui Conta poate fi parafrazata astfel: sa semnam, pentru ca, oricum, in tara noi facem legile! si legile au fost facute in asa fel incat, in realitate, conditia acceptata nu a fost respectata. Dincolo de circumstantele specifice (antisemitismul politic raspandit in epoca), declaratia lui Conta exemplifica, mai ales, un mod nedemocratic si amoral de abordare a promisiunilor. Sau a actului legislarii. Legile folosibile ca parghii in apararea intereselor unor privilegiati ai unui regim anterior nedemocratic contrazic insasi ideea de justitie.
