Protejat de pereţii albi ai Kremlinului din Kazan, Mintimer Şaimiev părea inamovibil în impozantul său palat prezidenţial unde sunt arborate, unul lângă altul, drapelul rus şi cel tatar. În vârstă de 73 de ani, numit ministru în 1969 sub Leonid Brejnev, desemnat în fruntea Republicii sovietice autonome tătare în 1989 şi apoi preşedinte al Republicii Tatarstan din 1991, acesta a ştiut să manevreze cu abilitate relaţiile cu Moscova, informează Agerpres.
În timpul lui Boris Elţin, care le-a impus regiunilor ruseşti să „îşi ia atâta autonomie cât pot să-şi permită”, Mintimer Şaimiev a pregătit pentru republica sa un statut unic „de stat suveran asociat Rusiei”, care-i permitea, în primul rând, să nu trimită la Moscova decât un sfert din taxele pe petrol, Tatarstanul fiind al doilea producător din ţară. Obligat de „verticala puterii” lui Vladimir Putin să abandoneze în favoarea Moscovei un mare număr din prerogativele sale, Şaimiev a ştiut totuşi să navigheze în apele tulburi din anii 2000, devenind numărul doi al partidului pro-Kremlin Rusia Unită.
În final, „reînnoirea cadrelor” impusă de Dmitri Medvedev i-a venit de hac bătrânului preşedinte tătar. La 22 ianuarie, un purtător de cuvânt al Kremlinului anunţa „decizia preşedintelui Şaimiev de a nu solicita preşedintelui Medvedev un nou mandat”. Din 2004, Kremlinul „propune” un candidat în fruntea republicilor, care este automat acceptat de adunările regionale.
Rafael Kahimov, ideologul regimului tătar, repetă poziţia oficială: „Preşedintele Şaimiev este obosit, el stabileşte condiţiile plecării sale în scopul menţinerii stabilităţii Tatarstanului.” Candidatul „propus” de Kremlin, care să urmeze la conducerea Tatarstanului, este nimeni altul decât actualul premier a republicii, Rustam Minnihanov, cu douăzeci de ani mai tânăr decât Şaimiev. La Kazan, această plecare „voluntară” stârneşte zâmbete. „La conferinţa de presă ţinută cu ocazia întoarcerii de la Moscova, el era în stare de şoc, cu ochii aproape în lacrimi, spune un ziarist tătar. Fără nicio îndoială, preşedintele Şaimiev credea că va obţine un alt mandat.”
În locul lui Şaimiev, Moscova a ales un tehnocrat care ar trebui să aplaneze relaţiile câteodată complicate între Kazan şi centru. „Cu Minnihanov, este mai puţină politică şi mai multă economie!, afirmă Rachit Akhmetov, redactor şef al ziarului de opoziţie Zvezda Povolia. Faţă de naţionalistul Şaimiev, Minnihanov este un pragmatic, care vrea să aplice în Tatarstan modelul economic din Singapore.” Preşedinte al consiliului de administraţie al gigantului petrolier Tatneft, Rustam Minnihanov va fi, de asemenea, o curea utilă de transmisie între Moscova şi elitele petroliere locale.
Cum va şti noul preşedinte să jongleze cu delicatul echilibru cultural al Tatarstanului, compus în părţi egale din tătari musulmani şi ruşi ortodocşi?, se întreabă ziarul. „Şaimiev a ştiut să fie pe placul elitelor naţionaliste: în timpul regimului său, limba tătară s-a dezvoltat, s-au înmulţit şcolile în limba tătară şi moscheile”, explică Midhat Farucşin, politolog la Universitatea de stat din Kazan. „Minnihanov ar putea să schimbe cursul lucrurilor, aşa cum a făcut Putin în Rusia. El va şti să se adapteze foarte bine centralismului care domină acum Moscova, în detrimentul regiunilor.” Mediile naţionaliste tătare se declară mai ales îngrijorate de un proiect care vizează fuzionarea Tatarstanului cu republica vecină Mari-El şi regiunea Kirov, care se află într-o stare economică dezastruoasă.
Parlamentul din Tatarstan a votat crearea unui post de consilier de stat, special pentru fostul preşedintele Şaimiev, precizând că acesta nu va putea fi destituit din funcţia sa. O poziţie ideală pentru cel pe care presa rusă l-a botezat „noul Deng Xiaoping” tătar.
