4.9 C
București
vineri, 19 aprilie 2024
AcasăSpecialLe Monde: Parlamentul European, intre influenta si indiferenta

Le Monde: Parlamentul European, intre influenta si indiferenta

Alegerile europene ar trebui sa puna din nou in evidenta un paradox curios: cu cat Parlamentul European (PE) castiga in influenta, cu atat creste indiferenta alegatorilor fata de el. Scrutinul, al saptelea de acest fel de la prima alegere a eurodeputatilor prin vot universal in 1979, n-ar trebui sa faca exceptie, scrie Le Monde, preluat de Mediafax.

Intre 4 si 7 iunie, se va vota pentru cele 736 locuri din PE in cele 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE). In plina criza economica, cele 375 de milioane de alegatori nu se vor grabi sa mearga la urne, rata de participare la vot riscand sa inregistreze un nou record, dupa cel de 54% din 2004.

PE are totusi meritele lui, in pofida activitatii inegale a membrilor sai. In timp ce reforma institutionala bate pasul pe loc de la dublul refuz al Constitutiei exprimat in Franta si Olanda, in 2005, Parlamentul de la Strasbourg a permis Europei largite sa depaseasca partial situatia. In contextul unui Consiliu mai divizat ca niciodata, al unei Comisii cel putin ezitante, in Parlament s-a ajuns la compromisuri asupra unor legi controversate: directiva vizand liberalizarea serviciilor, propusa de fostul comisar pentru piata interna, Frits Bolkenstein, reglementarea ''Reach'' asupra produselor chimice, deschiderea concurentei in domeniile energiei si transportului feroviar. Europarlamentarii au respins chiar unele initiative propuse de Consiliu si Comisie, cum ar fi directiva asupra timpului de lucru, care mentinea derogarea de la plafonul de 48 de ore pe saptamana, sustinut de Marea Britanie si aliatii sai, sau un proiect de liberalizare a serviciilor portuare.

Agenda viitorului forum legislativ va fi tot atat de incarcata. Imediat ce vor fi alesi, europarlamentarii il vor confirma sau nu pe viitorul presedinte al Comisiei. Realegerea lui Jose Manuel Barroso este pe calea cea buna daca o imensa surpriza electorala n-ar duce – foarte putin probabil – la infrangerea conservatorilor din Partidul Popularilor Europeni (PPE). Se asteapta ca grupul, care include si Uniunea pentru o Miscare Populara (UMP), sa ramana principala forta din PE, in pofida plecarii anuntate, dupa scrutin, a conservatorilor britanici. Cealalta mare formatiune a PE, Partidul Socialistilor Europeni (PSE), nu si-a putut desemna propriul candidat din cauza sustinerii de catre guvernele de stanga – ale britanicului Gordon Brown si spaniolului Jose Luis Rodriguez Zapatero – a actualului presedinte al Comisiei. Este posibil insa ca o parte dintre noii alesi ai stangii, care doresc, fara sa creada prea mult, o alta majoritate cu liberalii si ecologistii, sa incerce sa complice realegerea lui Jose Manuel Barroso.

PE ar trebui sa aiba noi prerogative odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, probabil la inceputul lui 2010. In numele 'cetatenilor europeni', el va detine atunci, aproape la egalitate cu Consiliul, autoritatea legislativa si bugetara. Aceasta crestere a puterii, permanenta incepand din 1979, are loc in paralel cu largirea ariei de decizie la majoritatea calificata a statelor membre. Europarlamentarii alesi pe 7 iunie vor fi de neocolit pentru reforma politicii agricole comune sau pentru reglementarea imigratiei legale sau ilegale. Este un mod de a consolida controlul democratic al unei constructii europene luate adesea in deradere pentru opacitatea sa, este de parere cotidianul Le Monde.

Legatura pare ca s-a rupt intre alegatori si europarlamentari. Ultimii raman, cu unele exceptii, niste ilustrii necunoscuti in circumscriptiile lor, fiind desemnati mai putin pentru actiunile lor europene si mai mult in virtutea unor calcule politice nationale. Influenta relativa a tarilor in cadrul PE depinde totusi de calitatea, angajamentul si coeziunea batalioanelor de alesi trimisi la Bruxelles si Strasbourg. Germania si Marea Britanie au stiut sa foloseasca aceasta parghie pentru a influenta deciziile parlamentare, pe cand Franta a neglijat multa vreme legislativul european.

Criza a dominat campania in toate tarile UE. Sau mai degraba campaniile pentru ca dezbaterile elecorale au fost foarte diferite in cele 27 de tari ale Uniunii. Marea Britanie este obsedata de cheltuielile parlamentarilor sai, chestiune care slabeste pe zi ce trece guvernul lui Gordon Brown. In Italia, Silvio Berlusconi trebuie sa se apere de acuzatiile sotiei, care cere divortul reprosandu-i ca frecventeaza minore. Germania se gandeste deja la alegerile parlamentare din septembrie, in care se vor infrunta Angela Merkel si ministrul Afacerilor Externe, Frank-Walter Steinmeier. In Franta, UMP se afla in frunte, in timp de PS simte presiunea MoDem si sufera de divizarea stangii. Campania franceza este departe de a atinge intensitatea celei care a dus la respingerea Constitutiei in primavara lui 2005.

La nivelul continentului, aceasta relativa indiferenta ar putea ascunde un alt inconvenient pentru PE: avansul formatiunilor de extrema-dreapta si de extrema-stanga, cele care se opun cel mai mult ratiunii sale de a fi, scrie in incheiere cotidianul Le Monde, potrivit Mediafax.

Cele mai citite

Nicușor a lansat cel mai mare fake-news de campanie

Nicușor Dan a rostogolit cea mai mare minciună din actuala campanie electorală. Presa neomarxistă s-a grăbit să preia anunțul echipei sale, potrivit căruia Agenția...

Urzicile: Delicii Verzi Pline de Nutrienți și Beneficii pentru Sănătate

Urzicile, deși adesea evitate din cauza proprietăților lor iritante la contactul cu pielea, sunt o sursă valoroasă de nutrienți și au numeroase beneficii pentru...

Ce trebuie să ai în vedere atunci când dorești să achiziționezi o barcă?

De la mic la mare, cu toții simțim o atracție deosebită pentru întinderile de apă. Când eram mici, mergeam la râu sau mare și...
Ultima oră
Pe aceeași temă