» Lagarele de munca aflate pe traseul Canalului Dunare-Marea Neagra adaposteau in luna septembrie 1949 peste 7.721 de sclavi.
» si fosta scoala Primara Numarul 1 din Constanta, actualul Muzeu de Arta, a indeplinit rolul unui lagar pentru evrei si sovietici.
In ciuda faptului ca s-a incercat ascunderea adevarului in ceea ce priveste existenta unor lagare atat pe raza municipiului, cat si pe cea a judetului Constanta, din documentele pastrate de Directia Judeteana a Arhivelor Nationale (DJAN) Constanta reiese altceva. Astfel de centre, construite pentru a mentine sub teroare diversi oponenti politici, straini, grupuri etnice sau religioase ori alte grupuri de peroane, constituie, in zilele noastre, adapost pentru institutii de vaza. Astfel, din Fondul Primariei Constanta, dosar 77/1941, document aflat in grija DJAN, filele 1 si 3 sunt pline cu date referitoare la scoala Primara Numarul 1 din Constanta. Mai exact, in vara anului 1941 a fost spatiu de detentie pentru evrei si sovietici. In prezent, sediul unitatii scolare mai sus amintita adaposteste Muzeul de Arta.
Aceasta institutie de cultura a luat nastere gratie colectiei de pictura si sculptura provenita de la Pinacoteca Primariei Constanta si prin achizitii si donatii facute de Marius Bunescu, Ion Jalea, Boris Caragea. Din documentul intocmit de conducerea scolii Primare Nr. 1 de Baieti, inregistrat cu numarul 231, catre Primaria municipiului Constanta, reiese faptul ca aceasta cladire era ticsita de evrei si sovietici, iar copiii care trebuiau sa inceapa scoala nu o puteau face din cauza faptului ca nu era asigurat un climat propice desfasurarii activitatii scolare. "In raportul nostru v-am adus la cunostinta ca localul de scoala a fost transformat imediat dupa decretarea mobilizari, in lagar, la inceput pentru evrei, iar mai apoi pentru sovietici si suspecti din localitate. Datorita acestui fapt localul a avut de suferit stricaciuni incat pentru a putea fi redat in folosinta, in afara de varuirea generala interna, necesita operatiuni care depasesc cu mult prevederea noastra bugetara.
Au fost stricate broastele de la usi, in numar de 10, scaunele de la clase, rezervoarele de apa, closetele. La acestea se mai adauga si cele cinci ochiuri de geam sparte de bombardament", se mai precizeaza in document.
Mii de detinuti la Canal
Pe de alta parte, lagarele de munca de pe traseul Canalului Dunare-Marea Neagra au un istoric mult mai macabru. Acestea adaposteau, la data 30 octombrie 1949, peste 6.422 de persoane. In luna septembrie a aceluiasi an, numarul celor care erau inchisi in astfel de cladiri a depasit 7.721 de persoane. Finalizarea constructiei Canalului s-a facut la initiativa CAER, fiind oficial dispusa prin HCM 505 / 25.5.1949 (publicat in Buletinul Oficial nr. 33/ 26.5.1949) privind Stabilirea lucrarilor pregatitoare pentru construirea Canalului Dunare- Marea Neagra si Infiintarea Directiei Generale a Lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra. Pe data de 15 iulie 1949 au inceput, in mod oficial, lucrarile la canal. Muncitorii proveneau din randurile celor care aveau nevoie de bani, militari, precum si detinuti.
Pentru acestia din urma au fost infiintate, inca din iunie 1949, primele lagare de munca la Capul Midia si Poarta Alba, cu circa 300-400 detinuti fiecare, al treilea lagar a fost Peninsula (sau Valea Neagra), urmat de Saligny si Cernavoda (cu denumirea oficiala Columbia).
