Ideea de a sarbatori unirea Basarabiei cu Romania mica, facuta de Cuza si consolidata de Carol I – vineri tocmai s-au implinit 91 de ani de la eveniment –, pare o simpla ipocrizie in actualele imprejurari. La drept vorbind, un semnal cinstit cu privire la adevarata atitudine a autoritatilor noastre fata de basarabeni este expulzarea mai tanarului confrate scriitor Alexandru Vakulovski. Romanele lui ireverentioase la adresa marotelor zilei, epatarea noii burghezii, de descendenta rosie, elogiul dezagregarii morale a unor eroi deziluzionati foarte devreme puteau enerva si mai multa lume decat au izbutit sa o faca. Asta nu inseamna insa deloc ca nu ar fi bine scrise, ca ar fi de azvarlit peste bord impreuna cu autorul insusi sau ca sunt atat de neglijabile incat nici nu merita sa ne batem capul cu impunerea parasirii tarii pe seama lui Vakulovski.
Vor fi fiind destui alti basarabeni care isi asteapta vizele facand cozi, caciulindu-se pe la autoritati grobiene, adastand la bunul-plac al acestora, in minte cu ecoul vorbelor impaciuitoare de chefliu ale lui Traian Basescu la deschiderea nu stiu carui targ de vinuri unde blandul Voronin il acompania pe podium. Fac cateva asociatii civice pelerinaje pioase in jurul pietelor si statuilor, cautand sa mentina treaza "acea" Basarabie visata de politicienii nostalgici si reinventata de istorici? Nimic rau in asta. Numai ca, sa fim seriosi, exista si o Basarabie reala. Daca in legatura cu aceasta intereseaza si altceva decat instapanirea asupra pamanturilor si pivnitelor ei, atunci nu acesta ar trebui sa fie tratamentul de care sa se invredniceasca oamenii ei in Romania.
Nu mi-e clar inca daca s-ar dori Basarabia fara basarabeni, idee ce pare sa se desprinda din tratamentul aplicat acestei frumoase provincii istorice in perioada dintre razboaie, cand locul devenise Noua Caledonie a romanilor, adapostind destule elemente ticalosite din administratia Vechiului Regat, sau un soi de Klondike zonal, unde orice tanar cautator de aur in stare de orice isi putea face, fara scrupule, in ani putini, o frumusica avere. Daca asa stau lucrurile, atunci nu s-a lucrat destul de bine, macar ca si Stalin a mai ajutat un pic, transbordand mase de populatie romaneasca din teritoriul malurit de Prut si Nistru inspre frigiderul natural al Siberiei. Se face insa mult caz de identitatea romaneasca a moldovenilor in general si a basarabenilor in particular, asa incat s-ar parea doar ca avem boli de stomac, probleme metabolice cauzate de tentativa de a digera in stomacul national oamenii veniti de peste Prut si de dincoace de Nistru.
De unde asemenea complicatii? Parerea mea este ca ele se datoreaza faptului ca Moldova care a decis unirea cu Tara Romaneasca era deja injumatatita. Nu a existat un pact social mai amplu, in aceste tari majoritar agrare, referitor la modul in care sa se fundamenteze fratia de sange si limba pe niste principii constructive, admise cu inima deschisa de ambele parti. S-a socotit ca "stiu boierii ce fac", ca pactul francmasonilor iuti la minte, care au dejucat obstacolele turco-britanice, alegandu-l in fruntea statelor implicate de doua ori pe acelasi colonel Cuza, obtinand o unire personala, fragila si nu foarte democrata, ar fi suficient. Nu a fost, asa ca o parte dintre moldoveni – o minoritate condusa de boierul Rosetti-Roznoveanu – s-au si ridicat impotriva unirii. Dar lucrurile s-au aplanat si totul a fost pus in carca agentilor tarului, nemergandu-se la cauzele mai adanci. Poate ca acestea s-ar fi vazut mai bine daca Moldova care se unifica ar fi fost intreaga, cu tot cu Basarabia.
Ca atare, ea existase nu numai sub domnii moldoveni si sub turci, ci si sub polonezi – episodic –, secolul al XVIII-lea aducand tot mai des ani de dominatie militara tarista asupra ei si chiar asupra ambelor principate. De la o vreme insa, celelalte mari puteri europene s-au trezit ca prea se latea influenta Maicii Rusia si au devenit direct interesate de ce se petrece in preajma gurilor Dunarii. Perioada interbelica a adunat multe nemultumiri basarabene la adresa romanilor cu comportament de dominatori, nu o singura data. Basarabia cumula, de-acum, atat complexe ale inapoierii, cat si zone de influenta imperiala, vizibile inca in parcurile ample ale Chisinaului si in constructiile de larga respiratie mostenite de la fostii guvernatori ai tarului. Tratarea alandala a oamenilor veniti de acolo dupa 1989 pe la noi, absenta unei linii de conduita coerente si patriotice, egoismul si inconsistenta grobiana au adancit faliile si mai mult pana astazi.
Nu este de mirare ca "Bong" al lui Al. Vakulovski colcaie de manie la adresa romanilor de partid si de stat si a elitelor rutinate, mari amatoare de poncife si de monede patriotice calpe. Sa nu ne imbatam cu apa rece insa! Expulzarea unui carturar roman din Basarabia "la el acasa" "de la noi de-acasa" egaleaza in mizerie, lipsa de viziune, nesimtire si miopie administrativ-politica actele similare ale functionarimii si elitelor politicianiste ale lui Carol I, care au reusit sa se descotoroseasca de doi mari, uriasi carturari romani ca Moses Gaster si Lazar saineanu, numai fiindca erau prin etnie evrei. Draga Alexandru, felicitari! Ai izbutit sa intri in istorie nu prin ce scrii, ci pentru ca esti primul roman tratat de autoritatile actuale ca un evreu de odinioara.
