In urma cu 17 ani a avut loc nu numai o cotitura importanta in istoria tarii noastre, ci si o schimbare radicala in structura economiei. Silita astfel sa se adapteze mereu la cerintele pietei, economia s-a debarasat de unele meserii frumoase din trecut si a adoptat altele noi, aducatoare de venituri mari, progres sau (dupa caz)… poluare.
Cu o suta de ani in urma, multi copii visau sa devina cizmari, bijutieri, palarieri, ceasornicari sau ceaprazari. Erau meseriile cele mai in voga la acea vreme, frumoase, dar si banoase, iar cei care le practicau se mandreau cu ele. Intre timp insa, situatia s-a schimbat radical, mai ales dupa perioada comunista, progresul tehnologic si adaptarea din mers la economia concurentiala determinand inlocuirea vechilor meserii cu altele noi, adaptate la aceasta „epoca a vitezei”.
Bazarul, ca pe timpuri
Desi numarul lor este redus, ceaprazarii si palarierii din Buzau mai practica si acum cu mare placere meseria pe care au invatat-o cu multi ani in urma. Unitatile in care isi desfasoara activitatea de ani buni, actualmente singurele din oras, sunt asezate chiar una langa cealalta, in drum spre Bazar. Si, ca o coincidenta, acestora li se alatura si una dintre putinele cizmarii existente in Buzau. Cei opt angajati (patru femei si patru barbati) ai cizmariei de aici se mandresc cel mai mult cu ultimul lot de opinci creat de ei, pentru ansamblul „Plaiurile Mioritei”. „Este o meserie foarte frumoasa si, cu toate ca este pe cale de disparitie, ne mandrim cu ea pentru ca produsele noastre sunt de calitate, deoarece sunt lucrate manual. Cu toate acestea, cererea din partea persoanelor fizice este tot mai mica, motiv pentru care, in ultima perioada, lucram doar in serii mari, pentru firme, unitati militare etc. Cred ca gusturile cumparatorilor sunt indreptare mai ales spre extravaganta, iar noi punem accentul pe comoditate”, declara o angajata, „veterana” a unitatii. Cu ani in urma, realizarea incaltamintei la comanda era un lux, doar persoanele dintr-o categorie sociala cu un venit mare putand sa-si permita o pereche de cizme la comanda, determinand ca, din punct de vedere al profitului, meseria sa fie mult mai banoasa decat in prezent. Acum, salariile angajatilor nu difera de cele care se practica in industria buzoiana, iar pragul cizmariei nu a mai fost trecut demult de vreun tanar care sa-si doreasca sa invete sau sa lucreze aici.
Stafeta intrerupta
Nici la ceaprazaria din vecinatate, lucrurile nu difera foarte mult la „capitolul tineri”, si asta pentru ca, dupa cum spun cei doi asociati, vechi in meserie de 30 ani, „in ultimii zece ani nici un „june” nu a mai trecut pe aici si nici nu am auzit pe cineva care sa-si doreasca sa se axeze pe aceasta meserie. Cred ca suntem ultimii ceaprazari din Buzau. Nici copiii nostri nu sunt interesati sa ne calce pe urme, deci nu mai avem la cine sa predam stafeta”. Cei mai multi cumparatori sunt varstnicii, dar ceaprazarii au adoptat si modele mai noi, destinate tinerilor. Numarul persoanelor care vin sa cumpere sepci in stil militaresc este mai mic comparativ cu alti ani, drept pentru care ceaprazarii preiau in ultima perioada comenzi pentru jandarmi sau pentru politia comunitara. Practicantul meseriei de palarier este mai tanar, si a invatat mestesugul de la 'nea Nelu, care acum are 80 de ani. „Am invatat meseria pentru ca eram somer, dar cu timpul a inceput sa-mi placa. Este migaloasa, curata si usoara, dar in zilele de azi nimeni nu mai este interesat sa „prinda” mestesugul de palarier”, ne-a mai povestit acesta. In unitatea in care munceste au fost aduse spre vanzare si articole de imbracaminte, adaptarea la ceea ce se cere pe piata facandu-se incet, dar sigur.
