Libanezilor le place să petreacă deoarece „au suferit destul”. Că Beirutul e un loc în plin război nu mai gândeşte nimeni în 2010. Ce şi cum s-a întâmplat în trecut nu mai ţine multă lume minte. Însă nu mulţi români se gândesc la capitala Libanului ca loc de petrecut vacanţa. Încă. Acum, sincer, o vacanţă întreagă în Beirut eu nu mi-aş lua. Pentru că aş veni mai obosit decât am plecat. Însă m-aş înscrie primul la una care să includă şi Beirutul vreo două-trei zile.
E capitala distracţiei în Orientul Mijlociu. Are cele mai tari cluburi şi, sincer, cei mai fiţoşi oameni pe care-i veţi întâlni pe orice ţărm al Mediteranei. (Un localnic mi-a spus o dată că au suferit destul în trecut ca să nu se bucure acum de tot ce are viaţa mai bun de oferit.) Iar acest lucru te obligă şi pe tine, ca vizitator, să ţii pasul cu ei. Înfăţişare îngrijită de la perciuni la unghii, haine de firmă, ultima colecţie, pantofi la fel şi maşină ultimul model (chiar dacă e închiriată) plus celular, ceas, parfum…
Aceste lucruri, mai mult decât o sumă consistentă în buzunar, sunt paşaportul spre distracţie în Beirut. Unde merge lumea bine îmbrăcată şi frumos mirositoare? La barurile şi cluburile din Monot Street sau Gemmayze, în Hamra la cafenele, în Verdun la shopping sau la barurile de pe plaja din Manara… Şi, neapărat, se plimbă seara pe Corniche până la stâncile porumbeilor (Rawchech), unde se pozează în cel mai frumos apus de soare din estul Mării Mediterane.
Înainte de a ne trage sufletul din acest tur de forţă, iată care sunt locurile de distracţie „recomandate şi încercate” de libanezi, de saudiţi şi de toţi cei care, într-un moment sau altul, şi-au făcut de cap în Beirut: Sky Bar este chiar un bar situat la ultimul etaj al unui hotel; White, la fel, pe un acoperiş, sau BO18, plasat într-un fost adăpost de pe vremea războiului. Surprinzător sau nu, BO18 înseamnă Babies Over 18. Şi trebuie să vă încadraţi ca vârstă ca să intraţi acolo. Puburile şi restaurantele sunt toate prea multe şi prea bune pentru a fi enumerate, iar despre reputaţia bucătăriei libaneze aţi mai auzit.
Şi totuşi, ce s-a întâmplat în trecut?
Bun, şi acum, pentru puţină aducere aminte: capitala Libanului a fost scena unui război civil lung şi sângeros, în perioada 1974-1989, între musulmani şi creştini. S-a terminat, ţineţi minte!, atunci. Oraşul a fost reconstruit în anii ’90 şi, o dată cu prosperitatea, a revenit şi cheful de viaţă al locuitorilor. Acum, lucrurile sunt (aproape) clare în ţară şi nimeni nu se mai ia de nimeni. Ultimul conflict a fost în 2006, cu Israelul, şi a durat mai puţin de o lună. De atunci e linişte şi pace. (Verificaţi însă situaţia în zonă înainte de a cumpăra biletul de avion.) Industria turismului şi-a revenit spectaculos, înregistrându-se mai mult de două milioane de turişti în 2009. Cele mai bune perioade de vizitat oraşul sunt primăvara şi toamna, deci mai e timp până în iunie, când încep căldurile mari, să daţi o fugă până acolo. Comparativ cu alte ţări din zonă, Libanul nu este atât de ieftin precum Siria sau Iordania, dar nici atât de scump ca Israelul. E greu să scrii despre Beirut un articol scurt, însă, dacă poveştile despre distracţie nu vă vor atrage acolo, data viitoare încerc cu muzee şi monumente.
CÂT COSTĂ
» Bilet avion Bucureşti-Beirut – 350-490 EUR, în funcţie de sezon (TAROM)
» Cameră la un hotel de 3-4 stele/noapte – 55-70 EUR
» 1 sticlă whiskey import – 9-10 EUR
» 1 pachet de ţigări import – 0,90 EUR
» 1 bere import supermarket – 0,80 EUR
» 1 bere import club – 2,5-5 EUR
» Masa la restaurant (trei feluri) – 13 EUR
» Maşina de închiriat/zi – de la 20 de EUR
MERITĂ VĂZUTE
Dacă aveţi mai multe zile la dispoziţie, încercaţi să ajungeţi în aceste locuri interesante:
» stâncile porumbeilor
» cartierele de shopping Hamra şi Verdun,
» împrejurul Beirutului la Jounieh sau Byblos.
Nu uitaţi că în Beirut nu există nici o plajă cu nisip. Evitaţi să discutaţi despre politică sau religie. Engleza şi franceza se vorbesc peste tot. Nu uitaţi hainele „bune” acasă.
