La originea relelor stau vorbele

Perceptiile despre sursele vinovatiilor din politica sunt diverse: afacerile, diavolul, grupurile de interese, minciuna, aventura cu secretarele, caracterul, lacomia, oligarhii s.a.m.d. Cele mai multe rele vin insa de la vorbe. Politicienii nostri se fac cunoscuti mai mult dupa vorbe decat dupa fapte. Vorbele nu costa.
De la vorbe au pornit razboaie. Ceausescu se temea cel mai mult de vorbele disidentilor, mai abitir decat de tunuri, vorbele ajungand mult mai departe decat obuzele. Dar atunci multimea era tacuta, vorbea prea putin.
Lui Claudiu Saftoiu i se trage tot de la o vorba. Putea sa spuna: nu stiu cum se fac interceptarile, nu ma ocup eu de asa ceva. Adica sa nu vorbesti intr-o materie pe care n-o stapanesti bine si sa faci afirmatii "confuze". Doi conservatori au fost dati afara din partid din cauza vorbelor destabilizatoare. Dupa o ploaie de vorbe, ieri a fost suspendat Traian Basescu.
Partidele se cearta de la declaratii, de la vorbe multe si grele, de la ciorovaieli care atata mintile. Tensiunea creste cand esti agresat cu vorbe, care se dovedesc in final goale si mai mult irita. Nu le pare rau ca vorbesc prea mult, adesea ii auzi pe politicieni ca prefera sa se vorbeasca despre ei, pe principiul ca politicianul despre care nu se vorbeste (de bine sau de rau) nu exista. Vorbele sunt necesare dezbaterii publice, dar prea multi si prea des urca la tribuna fara sa spuna ceva. Violentele confruntari verbale dintre liberali si democrati au dus la separarea acestora.
Uneori, placerea certurilor este impacarea, dar la noi este perpetuarea lor. Exista destui lideri politici care flecaresc prea mult. Discursul lor nu se bazeaza pe incredere si de aceea nu gasesti ceva bun in el. Nu se gandesc sa se exprime ca si cum ar da socoteala. Un exemplu elocvent sunt cuvantarile sterile de ieri din Parlament pentru suspendarea lui Basescu.
Vorba "bucuroasa" a devenit o raritate. Din gura oamenilor ponderati, bine educati, n-ai sa auzi ca iese vorba de claca – acesteia i se mai zice si voroava. Dar sportul cu gura s-a generalizat.
Prea putini zabovesc in a arunca cu vorbele, ceea ce tine, de fapt, de buna-cuviinta. Pana la urma, o vorba ponderata, blanda poate sa-i imblanzeasca pe cei nabadaiosi.
Multi se grabesc sa spuna ceva ca sa apara pe sticla. Iar ca sa apara, trebuie sa arunce o vorba rautacioasa, apriga, neispravita, care de cele mai multe ori ii atata pe cei slabi. Injuraturile sunt tot vorbe. Pe ecranele televizoarelor sunt promovati cei care injura mai bine. Televiziunile nu mai pot trai fara palavrageala. Mai nou, imaginii si sonorului li se adauga si "burtierele".
Pentru ca se-nfig la microfonul Parlamentului si nu-l mai lasa, s-a inventat termenul-limita de vorbire. Asta ii scuteste pe alesi sa imprastie cu prea multe vorbe nesabuite. Vor sa vorbeasca si ei, chiar daca nu au nimic de spus, numai ca au auzit ca si altii vorbesc despre asa ceva. Claritatea vorbelor ar trebui sa impodobeasca rostirile celor tari in clanta.
Adevarul are nevoie de vorbe cinstite, nu sarcastice si rautacioase. Stilul sarcastic, spumos se potriveste spectacolului satiric, gazetarilor, dramaturgilor, romancierilor. In politica, vorba de duh rareori este inghitita. In loc sa slefuiasca constiinte, asemenea vorbe strica obiceiuri bune.
Exista si situatii cand vorbele rele prind la cei slabi, sapand la obiceiuri bune. Cei care le accepta se apara cu acel "vorbeste pe limba noastra".
Asadar, vorbele nasc urgii. Dezlantuirile "polemice" cad in vorbe goale sau insulte. La vorbele rele spuse vei auzi ceva mai rau.
Sfanta e vorba scurta si ponderata. Vocatia multora ar trebui sa fie anonimatul. La maximele "limba dulce mult aduce", "vorba este umbra faptei" "vorba multa – saracia omului", "de vorba lunga sa fugim", "vorbeste fara sa gandeasca", "mai bine tacea" mai adaugati-o si pe aceasta: la originea relelor stau vorbele.