Fostul şef al Fiscului putea vorbi liniştit cu preşedintele pe o linie telefonică securizată, dacă ar fi vrut. Dar a preferat să aibă o conversaţie transparentă care la o adică i-ar fi putut fi de folos. Stenograma din dosarul penal al lui Sorin Blejnar în care apare discuţia acestuia cu preşedintele dovedeşte nu doar că procurorul a lăsat la dosar un document irelevant pentru caz, ci şi că oricine poate fi interceptat atunci când vorbeşte cu potenţiali infractori, chiar şi preşedintele dacă nu este atent sau dacă este atras într-o cursă.
În septembrie 2010, când a avut loc discuţia dintre Sorin Blejnar şi Traian Băsescu, şeful fiscului intrase deja în atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), iar preşedintele ar fi trebuit să ştie că acesta era o persoană vulnerabilă. Atunci când un ministru sau orice alt oficial cu rol important în arhitectura statului se îmbogăţeşte brusc, strucutrile speciale încearcă să afle care sunt cauzele creşterii nivelului de trai şi trimit informări nu doar către procuratură, ci şi către primul ministru şi preşedinte. Sorin Blejnar a fost numit în fotoliul de şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) în 2009, iar în 2010 avea deja destui bani să-şi cumpere cu 500 de mii de euro o casă lângă Arcul de Triumf, care valora 2 milioane.
Procurorii anticorupţie l-au pus sub urmărire tocmai din cauză că i-a crescut brusc nivelul de trai, iar Traian Băsescu era cel mai probabil la curent cu neregulile din viaţa privată şi profesională a şefului fiscului, pe care a spus de altfel că nici nu-l cunoaşte atunci când a fost întrebat într-o emisiune de televiziune. I-a fost ruşine cu el, s-a simţit vinovat că nu a făcut presiuni pentru schimbarea lui deşi aflase cu ce se ocupă sau voia pur şi simplu să se delimteze de el?
Din stenogramele aflate în dosarul Motorina, în care fostul şef al fiscului este cercetat fiindcă a sistat controalele în cazul mai multor firme care vindeau motorină fără să plătească accize şi TVA, rezultă care erau pârghiile politice de care se folosea Sorin Blejnar. Se subînţelege din conversaţiile înregistrate, că se afla în relaţii de subordonare faţă de Elena Udrea şi de amiciţie cu soţul acesteia, Dorin Cocoş. Includerea lui Traian Băsescu în acest cerc politic este compromiţătoare pentru preşedinte, chiar dacă discuţia lui Sorin Blejnar cu el era strict profesională şi fără alte conotaţii.
E posibil, însă, ca această „includere” a preşedintelui în cercul de prieteni şi susţinători ai fostului şef al fiscului să fi fost „forţată” de Sorin Blejnar după o tehnică folosită adesea de cei care ştiu că sunt urmăriţi operativ. E posibil deci ca Blejnar să fi aflat că este ascultat şi să-l fi sunat intenţionat pe Traian Băsescu de pe o linie telefonică obişnuită, cu gândul că în acest fel se protejează: adică procurorii sau operatorul de la SRI ar putea fi impresionaţi de legătura personală dintre cei doi şi ar fi putut lăsa lucrurile în suspans. În cazul în care acest tip de protecţie nu ar fi funcţionat, iar „şeful” nu l-ar fi ajutat nicicum, atunci exista şi cealaltă posibilitate: compromiterea intenţionată a preşedintelui printr-o conversaţie care să fie inclusă apoi la dosar.
Sorin Blejnar avea pe biroul lui de şef al fiscului, la fel ca ceilalţi circa 1000 de oficiali români cu funcţii importante, un telefon securizat prin care putea vorbi cu Traian Băsescu ori de câte ori avea o urgenţă. Numai că Blejnar era fie extrem de neglijent, fie foarte interest să-l sune pe preşedinte de pe o linie telefonică obişnuită. Întrebarea este de ce i-a răspuns preşedintele? E greu de crezut că nu ştia că vorbeşte pe o linie telefonică nesecurizată, dar poate că nu avea nimic de ascuns şi nu i se părea că ar putea vorbi cu Blejnar chestiuni de siguranţă naţională. S-ar putea să mai fi existat şi alte convorbiri interceptate între Traian Băsescu şi alţi oameni politici, care mai apoi din cauză că erau irelevante să fie scoase din dosarele acestora. Fostul procuror Ciprian Nastasiu cerea, se pare, pe vremea când era în formă mandate de interceptare pentru cei mai importanţi membri ai elitei politice, folosindu-se de motive mai mult sau mai puţin temeinice, iar în plasa lui au căzut mulţi oameni importanţi, inclusiv dintre cei carea aveau legături cu Traian Băsescu.
Şi atunci şi acum jocurile politice au avut în spate instrumente ajutătoare din zona juridică. De data aceasta miza este compromiterea preşedintelui, care plăteşte preţul pentru susţinerea politică a lui Sorin Blejnar, un oportunist lacom şi mediocru în slujba clientelei unui partid care s-a imaginat veşnic la putere.
