În 2013, col. (r) Doru Paraschiv, fost ofițer de contrainformații militare, a fost acuzat de ”facilitarea scurgerii de informații clasificate către persoane neautorizate”, i s-a retras certificatul de acces nivel SSID (strict secret de importanță deosebită), iar la începutul lui 2014 a fost trecut în rezervă. Infracțiunea de ”facilitare” nu există în legislația dedicată protecției informațiilor clasificate.
Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) și Ministerul Apărării Naționale (MApN) nu au făcut niciodată o anchetă asupra acestui presupus incident de securitate, nu au sesizat instanțele judecătorești. Dacă incidentul ar fi fost real, ar fi destul de grav. În lipsa unei anchete, colonelului Paraschiv nu i-au fost prezentate acuzațiile concrete, nu știe nici în prezent ce informații a compromis sau cine sunt ”persoanele neautorizate”.
Cu toate acestea, a fost trecut abuziv în rezervă. Ofițerul acuză faptul că este victima șefului DGIA, gen. Marian Hăpău, membru de vază al camarilei fostului vicepremier pentru siguranță națională Gabriel Oprea, pentru că a refuzat să facă jocurile acestui grup de interese. Col. Paraschiv s-a adresat Justiției militare pentru a-și obține dreptatea, dar, în ciuda multiplelor încălcări de regulamente din dosarul său, nu a reușit. Procurori militari suspectați că sunt în relații apropiate cu Oprea au clasat cazul fără a investiga cu seriozitate speța. El a depus plângeri și la DNA, și la Parchetul General, din nou fără succes.
Despre cazul Paraschiv am scris pe larg în „România liberă”. Am scris degeaba, pentru că nici un responsabil din domeniul securității naționale nu s-a sinchisit să-l lămurească. Un fapt destul de grav având în vedere că vorbim de un serviciu secret dintr-un stat membru NATO, în care incidentele de securitate sunt băgate sub preș. Am făcut acest rezumat pentru că MApN se face că nu înțelege despre ce este vorba în propoziție. După ani de tăcere, ministerul a binevoit, în cele din urmă, să exprime o poziție publică pe marginea cazului Doru Paraschiv. Asta după ce chiar și tehnocratul Mihnea Motoc, actual ministru al Apărării, a făcut pe mortu-n păpușoi timp de câteva luni. În urma presiunii mediatice, probabil, Mihnea Motoc l-a însărcinat pe secretarul general al MApN, Codrin Dumitru Munteanu, să răspundă în numele său unei petiții a „Romanian Imprisonment Watch“, ONG cu sediul în Suedia, care monitorizează îndeaproape acest caz.
Problema este că MApN se spală efectiv pe mâini de orice responsabilitate, ascunzându-se după fustele Justiției militare, bănuită a nu fi imparțială. Practic, prin răspunsul dat, MApN girează ilegalitățile săvârșite împotriva acestuia și nu dă niciun semn că ar dori să lămurească dacă a avut sau nu loc o scurgere de informații clasificate și cât de grav este acest incident de securitate.
Răspunsul MApN este următorul: „Domnul Paraschiv Doru a făcut uz de dreptul la un control judecătoresc, prin formularea de acţiuni ce s-au constituit în dosare civile și penale soluţionate de instanţele de judecată, cu îndeplinirea exigenţelor menite să garanteze dreptul părţilor la un proces echitabil (exercitarea tuturor căilor de atac asupra soluţiilor de neurmărire penală/netrimiterea în judecată, invocare de excepţii de neconstituţionalitate, declaraţii de abţinere, cereri de revizuire și contestaţii în anulare ale hotărârilor judecătorești definitive, dezînvestiri, declinări de competenţă). Astfel, cu privire la unele măsuri considerate abuzive de către ofiţerul în rezervă, s-au pronunţat hotărâri definitive, cu autoritate de lucru judecat, în care aspectele constatate și reţinute de instanţele din România exprimă adevărul și conduc la concluzia necontestabilă că legea penală și legea civilă au fost respectate, iar un eventual control cu privire la aceleași cauze din partea altor autorităţi ale statului nu poate fi exercitat decât cu respectarea autorităţii și competenţelor justiţiei”.
Este important de spus că, în 2013, nici DGIA, nici MApN nu au efectuat vreo anchetă în legătură cu acest presupus grav incident de securitate. Mai mult, DGIA nu a informat factorii de decizie în domeniul protecția informațiilor clasificate și, implicit, al siguranței naționale. Este vorba de președintele României, care este și șeful CSAT, de premier, vicepreședinte al CSAT, conducerea SRI, instituție care asigură protecția informațiilor clasificate etc. S-au încălcat astfel regulamentele militare, dar și legislația în domeniu: Legea 182/12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate și HG 585/13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.
Despre aceste lucruri răspunsul MApN nu suflă o vorbă. Mai mult, oficialii ministerului susțin că nu are sens să facă un control în legătură cu cazul Paraschiv, pentru că acesta ”nu poate fi exercitat decât cu respectarea autorităţii și competenţelor justiţiei”. Cu alte cuvinte, concluziile controlului ar ajunge la aceleași concluzii cu cele ale Justiției militare. Atâta vreme cât nu investighează această speță, oficialii MApN nu au de unde să știe acest lucru. Nu au de unde să știe dacă nu cumva s-au săvârșit abuzuri, care nu au fost aduse la cunoștința justiției. Și care, potrivit legii, trebuie denunțate imediat. Sau poate se tem că o anchetă onestă a MApN ar contrazice flagrant soluția dată de justiție și nu vor să tulbure apele.
Este o anomalie fără precedent că nu există niciun raport al DGIA sau al MApN în legătură cu incidentul de securitate de care este acuzat col. (r) Doru Paraschiv. O altă anomalie este faptul că acuzațiile care i se aduc col. (r) Doru Paraschiv nu au ajuns să fie judecate pe fond de o instanță judecătorească din România. De aceea, invocarea de către minister a autorității lucrului judecat este hilară. Nici MApN, nici DGIA nu au sesizat justiția în legătură cu faptul că Paraschiv ar fi ”facilitat scurgerea de informații clasificate către persoane neautorizate”, de parcă o astfel de scurgere ar fi un incident banal. Acest lucru este condamnabil, ca să nu spunem suspect.
Cel care a sesizat justiția a fost Paraschiv. El a depus plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -(ICCJ) – Secția Parchetelor Militare împotriva gen. Marian Hăpău pentru amenințare și abuz în serviciu, fiind deschis dosarul nr. 70/P/2013. Avocata lui Hăpău a fost Loredana Radu, nepoata senatorului Gabriel Oprea, inculpată într-un dosar în care fostul primar al sectorului 2 Neculai Onțanu este acuzat de luare de mită.
Procurorul de caz Nicolae Lupulescu, în Rezoluția din 17.12.2013, a dispus neînceperea urmăririi penale. Col. Paraschiv acuză că speța a fost instrumentată netemeinic, motiv pentru care a contestat-o la instanța superioară, respectiv ICCJ – Secția Penală. Aici dosarul a stat câteva luni, după care a fost trimis la Curtea Militară de Apel (CMA). A fost soluționat de judecătorul Cezarian Buga în Camera de consiliu, „fără participarea și citarea părților“, în doar o lună de zile. Plângerea col. (r) Doru Paraschiv a fost respinsă ca nefondată.
E un gest de normalitate că președintele Klaus Iohannis nu a invitat politicieni penali la parada de Ziua Națională. Armata Română e o instituție prea importantă, se bucură de prea multă încredere din partea cetățenilor pentru a fi umilită. Militarii nu pot fi obligați să dea onorul unor politicieni suspectați sau condamnați pentru corupție. Ce se întâmplă, însă, cu rețelele de influență create de Gabriel Oprea, care sunt în continuare extrem de puternice?
Atât de puternice încât distrug viețile unor ofițeri cinstiți. Cu acestea se poate defila, domnule președinte?
