What’s next? Din filosofia Dubaiului am împrumutat mult prima dată când am vizitat oraşul. Şi mi-a prins bine în viaţă. Îmi place acest oraş nu pentru zecile de şantiere şi cladiri în construcţie, nu pentru căldura de 40 de grade şi umiditatea excesivă, nu pentru luxul şi opulenţa făţişă ci pentru incredibila viziune şi dorinţă de a face ceva nou şi a se autodepăşi. Merit care aparţine familiei conducătoare. Nu petrolului şi banilor aferenţi. Că mai sunt mulţi cu petrol şi cu bani care nu au dărâmat încă mituri şi nu au avut curajul să spună după: ok, what’s next?
Perle şi nisip. Dubaiul şi-a câştigat bogăţia la început din perle. Pescuit de perle, comerţ cu perle. Mai apoi a dat-o pe aur. De calitate şi la preţuri mici. După care a urmat petrolul. Iar acum boom-ul turistic. Toate astea le vedeţi la muzeul Dubaiului. În centru, lângă Dubai Creek.
Ca turist, nu guşti cu adevărat din atmosfera de la Dubai dacă nu faci un jeep-safari. Părerea mea. Asta am făcut azi. Cu un şofer priceput am luat la creastă dunele de nisip, ne-am aruncat cu maşina de pe ele, le-am urcat cu acceleraţia la maximum, am coborat de-a curmezişul şi am sărit peste dunele mai mici. E ultimul răcnet în distracţia pe patru roţi. După care inevitabil sfârşiţi la o tabără în deşert cu mâncare tradiţională şi dansatoare din buric. Iar la final jeep-ul vă aduce la hotel. Sunt fan Marwan, şoferul jeep-ului. Cred că ar putea oricând concura la raliul Paris-Dakkar şi a câştiga. Asta dacă ar avea un sponsor. Dacă o să faceţi jeep safari, întrebaţi de el. La hotel, o oră de internet costă 30 de dirhami. Însă în cameră am maşină de spălat şi acum mă uit fascinat cum trec minutele pe display-ul ei. În cam 45 de minute e gata. E 1 noaptea şi mâine mă trezesc la ora şapte.
Toată infrastructura fantastică ce există azi a pornit de la un fir de nisip ce a pătruns din greşeală într-o scoică.
5 stele all inclusive în Emirate? Este. Pe malul Oceanului Indian, în Fujairah. Le Meridien sau Rotana sunt două dintre ele. Hoteluri de lux, bufet pentru mic dejun, prânz şi cină plus toate băuturile răcoritoare sau alcoolice incluse. Şi aici ca, şi în Turcia, preţul unei săptămâni, incluzând zborul, începe la 1.000 de euro pe persoană. În plus, hotelul oferă transport gratis până la Dubai şi înapoi de două ori pe săptămână. Cred că este cea mai bună afacere având în vedere preţurile în continuă creştere din Emirate. A fost prima dată când am văzut Oceanul Indian şi gânduri de excursii cu vaporul de la Fujeira până în Goa mi-au trecut prin cap. Deşi când am aflat că ar dura în jur de 8 zile m-am răzgândit. Pe malul oceanului, aproape de oraşul Dibba se află cea mai veche moschee din Emirate. Nu puteţi intra dacă nu sunteţi musulman, dar chiar şi văzută de afară, moscheea este o schimbare înviorătoare faţă de imensităţile din oraşe: mică, fără turnuri înalte şi făcută din pământ. Sharjah, emiratul vecin cu Dubaiul poate fi luat ca referinţă a ceea ce va deveni oraşul hotelului Burj Al Arab, o dată construcţiile încheiate. E modern, plin de zgârie-nori dar şi de spaţii verzi. Şi de trotuare. Păcat că nu are acelaşi statut internaţional ca şi Dubaiul. Ce am scris e, fără doar şi poate, o invitaţie de a trece, măcar într-o seară, şi prin Sharjah atunci când veniţi la Dubai.
