Jodie Foster: „Toate acele filme in care am jucat mi-au schimbat viata”

Modestia este ultimul lucru la care te-ai astep­ta de la o femeie cand intreaga ei viata a stat in lumina reflectoarelor, intai ca un copil-vedeta, apoi ca actrita, regizor si producator. Este, asa cum a numit-o un director al studiourilor Paramount Pictu­res, "o persoana ad­mi­rata de toate femeile din lume". "Suna impresionant", a venit replica lui Jodie Foster. "Nu sunt si­gura ca este adevarat. Eu, un model? Nu cred. Nu as mai suporta inca o noua povara".

Totusi a demonstrat-o ani de randul. "Sunt o figura publica de cand ma stiu", a declarat actrita pentru «Bio­graphy Magazine». "Nu ma stiu altfel. Nu sunt asemenea persoanelor care au deve­nit actori la 23 de ani, pana atunci traind in anonimat. Experienta mea este cu totul diferita de a lor – ei isi doresc sa fie in cen­trul atentiei, eu nu. Intotdeauna am crezut ca a fi in centrul atentiei poate fi foarte periculos". Si asta a testat-o cand era studenta la Yale, si Foster a devenit un fel de obsesie pentru John Hinckley Jr., care a incercat sa-l omoare pe presedintele Ronald Reagan, doar pentru a o impresiona. Nu a discutat niciodata despre incident, la fiecare conferinta de presa a ignorat intrebarile legate de acest eveniment, preferand sa vorbeasca despre fil­mele realizate. "Nu sunt deloc evaziva. Pur si simplu nu stiu cum sa opresc oamenii sa-mi invadeze viata, un proces care de­vine tot mai dificil de la un an la altul. E in natura mea sa tin secrete si sa ma gandesc cum pot avea o viata normala".

De la reclame la "Taxi Driver"
Jodie Foster a inceput "sa lucreze" inca de la varsta de 8 ani, cand fratele ei a incercat sa-i obtina un contract pentru o reclama, doar pentru a-si impresiona prietenii. Pana la varsta de 12 ani, aparuse in mai bine de 50 de emisiuni televizate, iar cand nu lucra "incerca sa duca o viata normala, alaturi de familie". Apoi, in 1974, Martin Scorsese a distribuit-o in "Alice Doesn’t Live Here Anymore". Desi rolul ei era mi­nor, a atras totusi atentia criticilor si i-a castigat admiratia lui Scorsese. Tot el, doi ani mai tarziu, i-a oferit rolul prostituatei din "Taxi Driver". Ulterior, Foster a admis ca acest film i-a schimbat radical viata. "Scorsese era un erou pentru mine. Iar «Taxi Driver» a fost un pas urias, pentru ca era prima data cand mi s-a cerut sa interpretez un personaj. Pana atunci, la toate filmarile mi se spunea «Poarta-te normal», iar Scorsese mi-a dat sansa de a fi actrita cu adevarat". Mai mult, regizorul i-a aranjat cateva intalniri cu un psihiatru, pentru a se asigura ca Foster poate sa-si joace rolul si, mai ales, sa diferentieze fic­tiunea de realitate. Lui Foster initiativa i s-a parut hilara, pentru ea era doar un rol si, dupa cum a afirmat, nu-l gasea dificil, mai ales ca in apropierea casei parin­tilor erau multe prostituate, pe care le urmarea aproape seara de seara. Asa ca nu a facut decat sa le imite si a facut-o excelent, fiind nominalizata la Oscar la categoria "cea mai buna actrita in rol secundar".

Premiul Oscar merge la…
Urmatoarele proiecte nu au mai avut insa la fel de mult succes, majoritatea criticilor plangandu-se ca fetita-minune nu face decat sa-si iroseasca talentul in filme de doi bani. Asadar, dupa ce a absolvit liceul francez din Los Angeles, a hotarat sa se ocupe cu mai multa atentie de propria educatie, drept pentru care s-a inscris la Yale, sperand ca, pe durata studiilor, sa tina presa departe de viata ei. Dar, in locul linistii, s-a vazut pe prima pagina a ziare­lor de scandal dupa episodul cu John Hinckley Jr. si, in 1983, inainte de inche­ie­rea studiilor, incepe iarasi sa joace, pentru a scapa de imaginea negativa. "Cel mai important este ca mi-a placut foarte mult sa joc, desi mama a incercat sa ma convin­ga ca actoria este cea mai proasta decizie pe care o pot lua. Cand aveam 20 de ani, oamenii se gandeau in continuare la mine ca la un copil-vedeta. Asa ca a trebuit sa fiu foarte atenta ce roluri acceptam". In 1988, pentru "The Accused" va castiga primul ei Oscar, pentru cea mai buna actrita in rol principal. L-a castigat din nou in 1991, pentru rolul agentei FBI Clarice Starling in "The Silence of the Lambs". Dintr-o data, Jodie Foster, co­pilul-vedeta, devenise una dintre cele mai talentate si "serioase" actrite de la Hollywood. "Oamenii ma intrebau cum am reusit sa trec de la adolescenta la maturitate fara probleme", a povestit ulterior actrita. "Cred ca totul tine de tine, de felul cum ai fost crescut si cum te folosesti de informatie. Unii oameni sunt facuti pentru asa ceva, iar altii nu. Iar daca nu esti facut pentru actorie, iti poate distruge via­ta". Si, dupa cum Foster a admis, nu a fost o "calatorie" usoara. "Regret multe, iar ceilalti actori care afirma ca nu regreta nimic, mint. Au fost roluri pe care le-am refuzat si nu ar fi trebuit sa fac asta. Apoi, au fost regizori care m-au refuzat, iar la aceste proiecte nu ma mai gandesc deloc. Dar cele in care am jucat, toate acele filme mi-au schimbat viata".

Si actrita, si regizoare
In 1991, proaspata vedeta a Hollywood-ului debuta ca regizor cu "Little Man Tate", un film despre un copil-minune, pe care personajul interpretat de Foster il creste fara tata. Filmul a avut incasari decente de box office si a convins-o pe Foster sa regizeze inca un film, in 1995, "Ho­me for the Holidays". Intre timp, a jucat in unele dintre cele mai vizionate filme pe care Hollywood-ul le-a dat in anii ’90, alaturi de cei mai curtati actori: Richard Gere in "Sommersby", Mel Gibson in "Maverick", Liam Neeson in "Nell" sau Matthew McConaughey in "Contact". "Intre filme, imi iau o pauza mai lunga. Nu mi-am dorit sa joc film dupa film, niciodata nu am vrut asta. Pentru a interpreta bine un rol, trebuie sa-i acorzi cateva luni. Apoi, mai este vor­ba si de viata mea – nu mi se pare o idee buna sa-ti fortezi limitele, jucand in film dupa film. Iti anuleaza viata si, in plus, nu te ajuta deloc sa-ti faci trea­­ba cum trebu­ie".  Desi a cochetat cu ideea de a juca in cea de-a doua parte a seriei "Silence of the Lam­bs", in final a renuntat la rol, miscare pe care toti au gasit-o total neinspirata, avand in vedere incasarile si succesul primei parti. A preferat sa joace in "Panic Room", la propunerea lui David Fincher, regizorul celebrelor "Se7en" si "Fight Club".

Familia, pe primul loc
In prezent, Foster este mult mai preocupata de familie decat de actorie. Are doi copii, dar actrita a refuzat sa dea publici­tatii numele tatilor, afirmand ca nu are nici o problema sa-i creasca singura, din contra, la asta se pricepe cel mai bine. "Sa devin mama a fost cel mai important lu­cru pe care l-am facut. Te schimba radical, te face mai eficient, pentru ca realizezi ca, dintr-o data, nu mai ai timp. Nu mai alergi de colo-colo, devii meticulos si precis in legatura cu tot ceea ce faci".

"Arma nu mi-a creat nici un disconfort"
Cu "The Accused" si "The Silence of the Lambs", Jodie Foster a castigat Oscarul, ambele aducand in discutie o femeie afla­ta in pericol, dar care reuseste sa se razbu­ne. Prin comparatie, cel mai nou film al ei, "The Brave One", regizat de Neil Jordan, le face pe celelalte doua "timide". Aici, Foster interpreteaza rolul unei femei ce supravietuieste unui atac in plina stra­da, in urma caruia prietenul ei moare. Cum­parand ilegal o rama, devine o criminala insetata de razbunare, cri­me care insa nu vor fi pedepsite, asa cum se intampla in mai toate filmele america­ne. Si cum personajul interpretat de Jodie Foster isi face dreptate cu ajutorul unui pistol automat de 9 mm, ulterior, din interviurile pe care le-a dat, nu au lipsit intrebarile legate de folosirea armei. "Cand interpretezi un astfel de personaj, unul care a devenit invi­zibil – asemenea unei fantome, martora a diverse intamplari pe strazile din Manhattan – faptul ca are o arma ii da si mai multa putere. Cand tragi cu arma, consumi doua calorii (cat iti ia probabil sa stingi lumina). De atata e­nergie ai nevoie cand iei o decizie de care depinde viata cuiva. Bineinteles, lumea s-a asteptat sa spun, ca o arma in mana ma face sa ma simt inconfortabil, ideea de a impusca pe cineva ma va obseda vesnic. Pentru personajul meu, pentru Erica Bain, este asemenea unui masaj. Dupa ce ucide pentru prima data, intr-un magazin, imediat scapa de haine, de urmele de sange, apoi isi aprinde o tigara si dintr-o data toti muschii se relaxeaza. Este o reactie la care nu se astepta. In anumite cir­cum­stante, cred ca oricine poate deveni criminal (dupa cum anunta si trailerul filmului). Prin acest personaj, filmul subliniaza ca violenta corupte absolut orice atinge, nu numai agresorul, ci si victima, dar si martorii si politistii.