După ce a lucrat ca strateg pentru regimul taliban, înlăturat în urmă cu zece ani din Afganistan, şi a luptat în războiul împotriva sovieticilor, sub numele de Abu Walid al-Masri, Mustafa Hamid a fost eliberat din Iran după aproape zece ani de arest la domiciliu. Într-un interviu pentru publicaţia americană The Atlantic, Hamid povesteşte despre interesele Iranului în Afganistan şi despre moartea lui bin Laden, despre care America, Pakistanul şi Iranul ar fi ştiut de mult unde se află.
Cunoscut drept “o şcoală în sine” printre militanţi, fiind printre primii arabi care au luptat în Afganistan împotriva trupelor sovietice, în urmă cu 30 de ani şi primul străin care l-a sprijinit pe molahul Omar, Hamid a lucrat şi ca jurnalist pentru postul El Ettihad, în timpul războiului afgano-sovietic, şi a fost şeful biroului Al-Jazeera în Kandahar, în ultimii ani ai regimului taliban. De asemenea, Mustafa Hamid a scris 12 cărţi despre jihadul afgan.
Detenţia a fost “o perioadă care mi-a afectat familia şi pe mine, atât moral, cât şi fizic. Dar a fost şi ceva bun în toate astea: am stat şi am scris. Dacă n-aş fi stat închis, nu cred că mi-aş fi terminat vreodată cărţile”, explică Hamid.
“Am crezut că Iranul mă va ţine prizonier pentru totdeauna. Ei au negat o bună perioadă de timp că mă ţineau prizonier, dar, în urma campaniei demarate de familia mea, au recunoscut prezenţa mea acolo şi, cât timp lumea de afară ştie adevărul, există o şansă ca cineva să fie dispus să poarte negocieri”.
Primele negocieri ale talibanilor cu Iranul
“Nu al-Qaeda m-a trimis, nimeni nu m-a trimis. Eu i-am propus molahului Omar să merg în Iran, când ne-a vizitat în Kandahar, în 1997, şi el a acceptat”, explică Hamid, care se referă la încercarea Afganistanului de a înlătura embargo-ul iranian, care s-a intensificat când mai mulţi diplomaţi iranieni au fost omorâţi în 1998 de forţele talibane, la Mazar-i-Sharif, un eveniment care a determinat Iranul să mobilizeze oameni la graniţe. “Închiderea graniţelor i-a afectat grav pe afgani”, îşi aminteşte Hamid.
El spune că i-ar fi propus lui Omar ca talibanii să încerce să ajungă la o înţelegere atât cu Iranul, dar şi cu Pakistanul. “I-am spus molahului că trebuie să aibă relaţii bune cu aceste ţări, pentru că Afganistanul nu are porturi, nu are acces la mare, era vorba de o strategie”, povesteşte Hamid, care arată că Omar i-ar fi acceptat propunerea. Misiunea lui Hamid în cele două ţări a dat greş, lucru care i-a nemulţumit pe membrii grupării teroriste al-Qaeda (cu care talibanii au legături strânse). Pe de altă parte, al-Qaeda a încercat să facă o înţelegere separată cu Iranul, ca să-şi creeze rute sigure de intrare şi ieşire din Afganistan. “Al-Qaeda a încercat să îşi creeze nişte rute fără ştirea guvernului iranian, prin Balucistan (regiune între Iran, Afganistan şi Pakistan) “.
(Relaţiile dintre Afganistan şi Iran s-au înrăutăţit după 1979, în urma invaziei sovietice în Afganistan. Mai întâi, ambasada iraniană în Afganistan şi cea afgană din Iran s-au închis, iar, în 1985, Iranul a încurajat populaţia minoritară şiită să se grupeze şi să lupte împotriva guvernului afgan, sprijinit de sovietici. Apoi, când talibanii au venit la putere, au comis numeroase abuzuri asupra populaţiei şiite, punct în care Iranul a hotărât să sprijine Alianţa Nordului împotriva talibanilor. Aproximativ trei milioane de afgani trăiesc, în prezent, în Iran, potrivit ONU.)
Cu toate că misiunea diplomatică în Iran a eşuat, Hamid a fost trimis de talibani în Iran pentru a doua oară, în 2001. Talibanii erau interesaţi de poziţia guvernului iranian vizavi de apropiatul război al Statelor Unite împotriva grupării, în Afganistan. Talibanilor li s-a sugerat să se retragă, lucru care “a înfuriat oficialii afgani, pentru că au înţeles că Iranul avea propriile sale jocuri în Afganistan şi în zonă”, punctează Hamid.
După ce, în noiembrie 2001, Alianţa Nordului (formată din triburile etnice afgane pentru a-i izgoni de la putere pe talibani, sprijiniţi de Pakistan şi al-Qaeda) intra în Herat (al treilea oraş ca mărime din Afganistan), Hamid şi restul delegaţiei aflate la negocieri cu Iranul au rămas la graniţă. Cu ajutorul unor membri ai grupării al-Nahda (care operase înainte în Tadjikistan) au reuşit să negocieze cu autorităţile iraniene elibererarea lor.
Detenţia. “Iranul avea de jucat propriile sale jocuri”
În Iran, Mustafa Hamid a fost pus sub observaţie. Cu toate astea, el a beneficiat de un tratament mult mai bun decât alţi arabi, care nu şi-au dat seama că “Iranul avea de jucat propriile sale jocuri”. În 2002, Iranul şi-a deschis larg porţile pentru luptători şi oficiali care fugeau din Afganistan. “I-au lăsat pe arabi şi pe familiile lor să zboare prin Afganistan în Iran şi chiar s-au oferit să îi ajute”. Scopul Iranului era să descopere reţeaua arabilor în ţară, explică Hamid.
În 2003, autorităţile iraniene au început să-i adune pe cei care fugeau de trupele americane din Afganistan. “Iranul le-a dat o mare lovitură arabilor, când au arestat cam 98% din cei care veniseră în ţară”, explică strategul. Şi Hamid a fost reţinut, mai întâi doi ani într-o închisoare, apoi a fost dat pe mâna serviciilor secrete.
Apoi, a fost trecut în sistemul de arest la domiciliu- familia lui, care locuia în Iran de mulţi ani, putea să-l viziteze. “Iranul i-a păstrat doar pe cei care îi puteau servi la ceva”, explică Hamid. “Pentru că americanii cred că sunt important, au crezut că au dat lovitura”, punctează el.
Membrii al-Qaeda şi islamiştii egipteni care sunt în continuare prizonieri în Iran sunt păstraţi ca monedă de schimb. “Iranul vrea să-i folosească pentru a încheia anumite înţelegeri”, consideră Hamid.
Locaţia lui Osama bin Laden era cunoscută cu mult înainte de împuşcarea lui
El a fost eliberat după îndelungi negocieri cu autorităţile egiptene, dar alţii au reuşit să-şi obţină eliberarea mult mai discret: au fost lăsaţi la graniţă şi, cu ajutorul contrabandiştilor, au ajuns în Pakistan sau Turcia. Printre ei, se numără şi mai mulţi membri ai familiei lui Osama bin Laden, împuşcat în luna mai, precum fiii Saad şi Hamza şi soţia lui, Umm Hamza. În prezent, Saad a fost omorât de o dronă, iar Hamza a murit alături de tatăl lui.
Soţia lui bin Laden a fost eliberată cu şase luni înainte ca Osama să fie omorât, iar o bandă de contrabandişti ar fi ajutat-o să se întoarcă în Abbottabad. Din acest motiv, Hamid crede că Pakistanul, Iranul şi Statele Unite ştiau de mult timp unde se ascunde şeful reţelei teroriste. “Locul în care era bin Laden nu era secret; era în arest la domiciliu în oraşul său natal”, precizează el.
“Americanii se folosesc de contrabandişti ca să afle informaţii despre mişcările talibanilor, dar şi despre ale altora. Contrabandiştii vor furniza informaţii oricui va plăti bine pentru ele”, mai punctează el.
În ceea ce priveşte elibererea lui recentă, Mustafa Hamid susţine că “Iranul ştie că talibanii vor veni din nou la putere şi probabil se aşteaptă să încerc din nou să intermediez relaţiile. Acum, şi alte ţări vor trebui să se confrunte cu talibanii, în contextul actual”.
De asemenea, strategul mai lansează ipoteza că soarta militanţilor prizonieri în continuare în Iran depinde de felul în care vor evolua relaţiile dintre Iran şi Statele Unite şi dintre Iran şi alte guverne arabe. Dacă are dreptate, atunci evenimentele recente din State Unite şi implicarea Iranului într-un complot de asasinare a ambasadorului saudit de la Washington sugerează că apropierea dintre cele două ţări este extrem de improbabilă, iar militanţii prizonieri vor mai sta în Iran mult timp de acum înainte, comentează The Atlantic.
