Recentul context al sarbatorilor pascale, dar si mult-asteptata premiera a scandalosului documentar produs de James Cameron, care va avea loc in curand pe canalul Discovery, ne fac sa ne intoarcem asupra bogatei literaturi, fictiune sau nonfiction, pe teme spirituale/oculte/ esoterice, aparuta de la inceputul mileniului si care ar putea deja umple lejer o biblioteca, nu neaparat modesta.
"Razboinicii luminii"
Dar mai inainte de "Mormantul pierdut al lui Iisus" a fost, anul trecut, "Evanghelia dupa Iuda", unul dintre nenumaratele texte gnostice, o reala descoperire stiintifica, prezentata insa de media ca un adevar alternativ absolut. si mai inainte a fost "Codul lui Da Vinci", fictiune care, prin intermediul schemei unui thriller, a adus in prim-plan lucruri speculate deja, tot de sorginte gnostica, dar care nu se bucurasera de o astfel de mediatizare puternica. Succesul acestei carti a dus la o adevarata avalansa de titluri de gen, o profitabila industrie editoriala, romanele sau volumele nonfiction cu subiecte de genul: Graal, templieri, Biblie, Evanghelii apocrife, conspiratii oculte, secrete ascunse in celebre opera de arta descifrate de detectivi perspicace, secondati de frumoase descendente ale unor misterioase spite de sange, si tot tacamul aferent. Iisus Hristos, Maria Magdalena, Iuda Iscarioteanul, Iosif din Arimateea, Jacques de Molay, Leonardo da Vinci, chiar si Rembrandt sau alti olandezi sunt personaje, branduri care vand bine in prezent, iar editurile romanesti s-au orientat dupa acest trend international, invadand piata autohtona cu numeroase titluri, in general cu coperte cartonate si ilustrate cu poze atractive. Pe de alta parte, o serie de autori de fictiune, speculand acest trend, practica o literatura cu un coté spiritual, religios, plina de "intelepciune", parabole gnomice si metafizica la (kilo)gram, dar care ajunge usor in listele de bestseller-uri, cel mai reprezentativ caz fiind brazilianul Paulo Coelho, autorul favorit al Editurii Humanitas.
Varfurile de lance ale acestei ofensive industriale sunt cateva mari edituri romanesti: RAO, Humanitas, Nemira, Egmont.
Nebunia codurilor
Editura Nemira se mandreste, de-a lungul vremii, cu titluri precum: "Codul Bibliei", vol. 1 si 2, de Michael Drosnin, "Codul lui Nostradamus" de Michael Rathford, "Ultimul templier" de Raymond Khoury, "Numele meu a fost Iuda" de C.K. Stead, "Masca lui Atreus" de A.J. Hartley sau "Contesa Dracula" de Javier Garcia Marquez. Ana Antonescu, editor in chief la Nemira, considera ca "de cativa ani exista in lume un apetit, mai dezvoltat decat in alte perioade istorice, pentru mister, texte apocrife, societati secrete etc., pe care literatura l-a exploatat din plin si continua sa o faca. Ca editori, am vrut sa satisfacem acest apetit al cititorului". Totodata, editura deplange pierderea unui autor precum Paulo Coelho, ca si in cazurile lui Horia-Roman Patapievici sau Michel Houellebecq. "Se pare ca avem calitatea rara de pionierat pe piata romana de carte in anumite privinte. Deschidem cai, ca sa fie speculate de altii. Din pacate, de cele mai multe ori acestia nu-si mai aduc aminte", spune Ana Antonescu. In ce priveste strategia de marketing, aceasta "s-a bazat in primul rand pe atentionarea publicului deja format pentru astfel de carti ca am pregatit lucruri noi pentru el. Exista o nebunie a codurilor care a incins spiritele si care a pregatit un public-tinta. Am valorificat acest potential cu oferte literare de calitate", mai crede editura. Publicul a fost receptiv la oferta editurii, titluri ca "Ultimul templier", "Numele meu a fost Iuda" sau "Masca lui Atreus" vanzandu-se chiar foarte bine.
De-a lungul anilor, Editura Humanitas a publicat noua carti ale lui Paulo Coelho, urcand impreuna la un tiraj de circa 750.000 de exemplare, iar pentru 2007 pregateste lansarea celui mai recent roman coelhian, "Vrajitoarea din Portobello". In ce priveste strategia, profesionalismul editurii nu se dezminte (si aici trebuie cautata diferenta fata de prima editare a "Alchimistului", cea de la Nemira). Campaniile de promovare pentru fiecare titlu publicat au inceput cu doua-trei luni inainte si au cuprins: panotaj indoor (in librarii, hypermarket-uri, office building-uri), panotaj outdoor (statii de autobuz, de metrou, panouri city-light), afise, displayere in librarii, pliante si carti postale, inserturi in cotidiane si reviste glossy, spoturi radio difuzate de cel putin opt ori pe zi cu minimum o luna inainte de lansarea-eveniment. De asemenea, fiecare titlu beneficiaza de sustinerea campaniei de promovare timp de cateva luni dupa lansarea cartilor, ne-a comunicat Cristina Argintaru, piarista de la Humanitas.
Cei de la Egmont Romania, specializati in francize pentru copii si adolescenti, cum ar fi Winnie Ursuletul sau Harry Potter, se afla in "povestea" noastra datorita editarii anul trecut a doar doua carti, dar deloc oarecare: "Evanghelia dupa Iuda" (textul evangheliei, tradus din copta in engleza si apoi in romana, comentat de specialisti) si "Evanghelia pierduta. Pe urmele Evangheliei dupa Iuda Iscarioteanul" (povestea pierderii, regasirii si autentificarii evangheliei, relatata de un jurnalist de investigatii, Herbert Krosney). Cele doua lucrari publicate de Egmont au fost realizate sub egida societatii National Geographic, care s-a implicat in recuperarea, autentificarea si traducerea din limba copta a unicului exemplar al Evangheliei care a supravietuit vreme de peste 1.600 de ani. Realizarea volumelor se datoreaza unei vechi si foarte bune relatii cu National Geographic Society, Egmont publicand pana in prezent numeroase enciclopedii NG dedicate copiilor, dar si antologii si ghiduri foto pentru adulti. In plus, traducerea celor doua volume a beneficiat de consultanta stiintifica a teologului Camelia Lilea. "Am reusit sa starnim o adevarata dezbatere in presa, beneficiind de recenzii in majoritatea cotidienelor si revistelor", isi aminteste Adriana Savu, marketing manager al editurii. Tirajele initiale au fost de 3.000 exemplare/titlu, dar acestea s-au epuizat in mai putin de trei saptamani de la lansarea pe piata.
Gnoza si sarutul pe gura
Ne-am adresat si unui specialist in domeniile atat de des tratate de aceste carti, respectiv crestinism si catolicism, Francisca Baltaceanu, profesor la Universitatea Bucuresti, unul dintre autorii primei traduceri romanesti a Septuagintei, in curs de aparitie la Polirom. De la caz la caz, Francisca Baltaceanu incearca sa separe graul de neghina: "Daca un roman cu componenta politista este luat de multi drept document istoric, poate ca nu am fost suficient invatati sa facem diferenta intre diverse specii literare. Multa lume nu stie ca o evanghelie apocrifa este un text ce reprezinta conceptiile unui anume grup, care la vremea sa nu a fost acceptat de toate comunitatile crestine, de «Biserica mare»: ea poate fi interesanta pentru a sti ceva despre conceptiile mediului in care a aparut, dar nu ofera alte date istorice despre Iisus din Nazaret. Mai ales textele de factura gnostica pretind o anume pregatire pentru a fi intelese, avand un limbaj simbolic pentru realitati care se incadreaza intr-un sistem de gandire anume (de pilda, «a saruta pe gura» se refera la transmiterea unei invataturi ascunse, fara umbra de conotatie sexuala!)". "Ar trebui sa ne punem intrebarea, nu doar reprezentantii oficiali ai confesiunilor crestine, ci noi toti, cei care credem in Iisus Hristos asa cum ni-L arata Evangheliile canonice – si toata Biblia –, daca cei din jur au putut intelege, din cuvintele noastre, din felul nostru de a trai, ca Iisus Cel in care credem este mai interesant, mai atragator decat orice fictiune", concluzioneaza Francisca Baltaceanu. z
Frustrare si esoterism
Cotidianul inseamna monotonie, prozaism si frustrare. Cel mai adesea, viata de zi cu zi refuza sa ne dezvaluie celorlalti, la a caror parere tinem, drept eroi, insi extraordinari sau pur si simplu vedete. De aceea cautam sa ne alegem "obiecte" de interes care sa iasa din sfera obisnuitului.
Daca se poate, ceva cu iz esoteric si cu staif spiritualist.
Ceva care sa ne induca iluzia ca suntem deosebiti, ca facem parte dintr-un cerc de initiati, care au acces la adevaruri supreme si, desigur, secrete.
Graalul, pythagorismul, ordinele cavaleresti, francmasoneria, Staretia Sionului, Illuminati, Rozacrucienii etc. reprezinta tot atatea "supape" prin care sufletul nostru frustrat de mari realizari si uzat de tonele de marunte obligatii cotidiene isi "repara" imaginea de sine. Dar de unde aceasta nevoie de extraordinar?
Frecvent, nu dintr-o pornire reala de sporire spirituala. De multe ori, in copilarie, modelul social (tata, mama, un adult autoritar, un personaj investit cu atribute superioare) preseaza, indirect sau chiar direct, asupra psihicului nostru infantil in sensul unei evolutii "exceptionale". O parte semnificativa din aspiratiile noastre sunt modelate (deformate chiar) in functie de aceasta identificare, de unde si vinovatia pe care, ca maturi, o resimtim ca nu ne-am ridicat la inaltimea asteptarilor initiale.
si-atunci gandim, inconstient, desigur, in felul urmator: "Daca n-am izbutit sa urmez o facultate, sa fiu avocat de succes, vedeta TV, fotbalist sau ministru, atunci macar tardiv sa practic o forma particulara de spiritualitate, astfel incat sa ma diferentiez de ceilalti, de vulg". Asa se naste falsa spiritualitate de tip esoteric, in realitate o biata fantasma de putere care ne face suportabil cenusiul zilei de maine.
Valentin Protopopescu – psiholog, psihanalist
