Pelicula franceza „Transylvania”, in regia lui Tony Gatlif, a fost filmul de inchidere a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj, la fel cum a fost si la Cannes, in urma cu aproape o saptamana. Proiectat duminica seara la cinema Republica, filmul a provocat o serie de discutii contradictorii intre regizor, prezent in sala, si o parte din public, in cadrul unei sesiuni de Q&A (intrebari si raspunsuri). Aplaudat la scena deschisa, filmul a fost pe cat de apreciat de majoritatea publicului, pe atat de criticat de unii spectatori nemultumiti de asocierea numelui Transilvaniei cu povestea de dragoste a unor tigani.
Tiganii, o etnie, cu care adesea romanii sunt asemuiti in Occident, dupa spusele celor care si-au aratat fatis nemultumirea fata de imaginea promovata de acest film. „In arta nu exista majoritate!”, spunea Tony Gatlif, care a subliniat ca respectiva poveste de iubire din film, este una care se putea intampla oriunde in aceasta lume, chiar si pe Luna, iar Transilvania este doar cadrul, in spatiu si timp, unde se petrece aceasta idila, mai putin obisnuita. „Este o poveste de dragoste asa cum am vazut-o eu, unde n-am vrut sa scot in evidenta o imagine standard a Transilvaniei, respectiv a Romaniei. Daca as fi turnat filmul in Andaluzia Spaniei, sigur atunci pelicula s-ar fi numit Andaluzia. Transilavnia pentru mine este un loc un coabiteza trei natii, cu traditii si obiceiuri bine pastrate”, a remarcat Gatlif. Cel mai efervescent personaj nemultumit din sala de cinema a fost actorul clujean Dorel Visan, care nu a avut nimic de obiectat fata de valoarea artistica a filmului, dupa cum insusi a recunoscut, ci l-a deranjat faptul ca, dupa vizionarea acestei pelicule, strainii o sa catalogheze Transilvania, ca un pamant necivilizat, unde traiesc tigani care singuri isi face legea.
Departe de acest mod de a gandi, sala a aplaudat la replicile subtile ale lui Tony Gatlif, care a pus pe ecran o poveste speciala, in care sa joace Asia Argento si Biro Unel. Iar, dupa cum spunea insusi regizorul, filmul a fost facut special pentru acesti doi actori. Este povestea de iubire a Mariei, o tiganca din Italia, venita cu prietena ei frantuzoaica, in Romania, sa-si gaseasca iubitul pierdut, pe Milan Augustin, un tigan muzician din Transilvania, plecat in Occident, in Franta, sa-si dea un rost vietii. Dar care in schimb gaseste un alt tigan, cu care incepe sa-si impleteasca destinul. Un amalgalm de muzica si dansuri traditionale, romanesti, tiganesti si maghiare, o poezie-metafora a unei iubiri neobisnuite, nu lipsita de nuantari ale ridicolului cotidian, totul ducand spre un sfarsit despicat in doua; optiune la care regizorul a apelat pentru a lasa publicului impresia ca o astfel de iubire poate se poate termina si cu happy-end, dar si tragic.
„Transilvania este locul unde Maria isi va duce de acum viata, dupa nasterea copilului…”, a conchis regizorul. In schimb, lui Dorel Visan i-a propus o discutie lamuritoare in particular, cu remarca ca este dezolat pentru cei care nu au inteles mesajul adevarat al acestui film, aplaudat la scena deschisa si de publicul de la Cannes.