Doi fraţi, sculptori clujeni, au creat cunoscuta statuie Sfântului Gheorghe care ucide balaurul.
Monumentul Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, aflat în faţa Bisericii Reformate-Calvine de pe strada Mihail Kogălniceanu, are o istorie extrem de interesantă, care începe în Renaşterea timpurie.
Originalul a fost realizată în anul 1373, de către doi clujeni, Martin şi Gheorghe, fii ai unui pictor – de asemenea clujean – chemat Nicolae. Opera lor a fost prima statuie ecvestră destinată unui loc public şi aparţine Renaşterii timpurii din Europa. Turnată în bronz, la comanda împăratului Carol al IV-lea, rege al Boemiei, ea a fost amplasată în Palatul Regal din Praga. De-a lungul timpului, statuia şi-a schimbat amplasamentul, în diverse puncte ale Castelului Hradciani din Praga. În prezent, ea se află în „A Treia Curte”, fiind situată în apropierea unei fântâni, pe latura sudică a catedralei Sfântul Vit.
O idée năstruşnică
Istoricul Sándor Márki, într-un articol din 1895, a lansat ideea realizării unei copii a statuii, la Cluj. În 1896, în cadrul unei şedinţe solemne prilejuită de sărbătorirea mileniului descălecării maghiare, autorităţile au decis alocarea sumei de 1000 de coroane necesare realizării acestei copii. La aceasta, s-au adăugat şi alte fonduri, colectate ulterior, sumă care a constituit baza fondurilor colectate pentru monument.
În perioada respectivă, împăratul Francisc Iosif comandase două copii, turnate în ghips, ale statuii de la Praga. Una din copii a fost donată municipalităţii clujene, constituind imboldul care a determinat autorităţile locale să realizeze monumentul. Copia clujeană a ajuns la Muzeul Ardelean – astăzi aflându-se la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei – iar cealaltă copie se găseşte în colecţiile Muzeului Naţional de la Budapesta.
Susţinere energică
În anii următori, primarul oraşului, Károly Haller, şi arheologul Béla Pósta au fost susţinători energici ai proiectului. Astfel, conducerea proaspăt înfiinţatului comitet de coordonare a lucrărilor de elaborare a monumentului a încheiat un contract pentru realizarea copiei statuii, cu sculptorul budapestan József Róna, iar turnătoria budapestană Hazai Műérczöntöde a edificat-o în bronz.
Proiectarea postamentului statuii a fost încredinţată arhitectului Kálmán Lux. Acesta a conceput un postament simplu, prevăzut la partea lui superioară cu o decoraţie neogotică. Arhitectul a proiectat şi gardul din fier forjat care înconjoară monumentul, folosind ca motiv central de decoraţie, crinul familiei de Anjou.
Dezvelirea statuii a avut loc în ziua de 28 septembrie 1904, în piaţa din faţa actualei Bibliotecii Universitare şi a Clinicilor recent construite. La scurtă vreme, zona a primit numele de Piaţa Sfântului Gheorghe, fiind redenumită, în perioada comunistă, întâi „Piaţa Gheorghe Sion”, apoi „Piaţa Păcii”, iar în prezent „Piaţa Lucian Blaga”.
Povestea inscripţiilor gotice
La început, statuia a avut o inscripţie scrisă cu caractere gotice. Pe latura de est scria: Georgius / Equitum / Patronus, adică „Gheorghe, patronul cavalerilor”. Inscripţia de pe latura nordică oferea informaţii despre realizatorii statuii şi circumstanţele realizării ei: Kolozsvári Miklós mester fiai / Márton és György, Nagy Lajos / király megbízásából készítették / Prágának 1373 esztendőben, adică „Fiii meşterului Nicolae din Cluj, Martin şi Gheorghe, l-au realizat din însărcinarea regelui Ludovic cel Mare, pentru Praga, în anul 1373″. Inscripţia de pe latura de sud spunea că: 1904-ben a m. Kir. Kormány / támogatásával nagy fiainak / emlékére újra elkészítette / Kolozsvár város közönsége, adică „În anul 1904 monumentul s-a realizat din nou, cu sprijinul guvernului regal maghiar, în amintirea marilor săi fii / comunitatea oraşului Cluj”.
Planul de sistematizare a pieţei, care urma a fi derulat între anii 1959-1960 vizând îmbogăţirea ei cu edificii noi, moderne, precum şi sporirea traficului rutier în zonă, a determinat mutarea monumentului Sfântului Gheorghe, pe amplasamentul pe care se află astăzi. Cu ocazia acestei mutări, în 1959, partea centrală a laturii principale a fost prevăzută cu o nouă inscripţie incizată cu majuscule gotice: A D MCCCLXXXIII / HOC OPUS IMAGINI S GEORGII / PER MARTINUM ET GEORGIUM / DE CLUSSENBERCH CONFLATUM / EST, adică, în trad. „Anul Domnului 1373 / Această operă îl reprezintă pe Sfântul George şi este de Martin şi George de Clussenberch (Cluj) făcută.”
Surse de inspiraţie
Potrivit literaturii de specialitate, unele motive ale statuii provin din pictura aulică a vremii, iar grupul statuar este privit ca întruchiparea cavalerului ideal al culturii aulice internaţionale. De asemenea, statuia realizată de cei doi fraţi clujeni este cea mai asemănătoare şi mai apropiată de cea a Sfântului Gheorghe aflată printre statuile de bronz ale domului din Orvieto.
