– Culmea nerusinarii: i s-a solicitat Armatei sa-i protejeze pe minerii care urmau sa incendieze sediul PNT
– Fostul presedinte se crede inca MARTOR. Mai degraba TARTOR
Am intrat in posesia unui document stupefiant – „Jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile armatei, in garnizoana Bucuresti, in perioada 13-15.06.1990” – care nu lasa loc nici unei interpretari privind implicarea directa a lui Ion Iliescu in cea mai sangeroasa mineriada. Aparatcikul Iliescu a dirijat mineriada groazei. Documentul reprezinta o proba certa a implicarii lui Iliescu in represiune. Adevarat razboi civil controlat de presedintele tarii.
In acea vreme M.Ap.N. asigura doar paza si securitatea sediului Parlamentului Romaniei (95 de militari in termen de la Brigada 30 Garda). Dar, dupa cum reiese din „Jurnal”, Ion Iliescu a impins Armata in represiune (alaturi de garzile sale pretoriene, considerate „forte fidele democratiei”).
Potrivit planului intocmit de Ministerul de Interne (stim deja de conclavul de la Snagov), se prevazuse si participarea a 120 de cadre si militari in termen de la Batalionul 265 Politie Militara pentru blocarea iesirilor statiilor de metrou in 13 iunie, intre orele 4 si 8. In realitate politia militara s-a retras abia la ora 16, iar a doua zi, in 14 iunie, Jurnalul consemneaza raportul generalului Paul Romulus ca politia militara si-a reluat activitatea pentru asigurarea „ordinii” in Capitala.
Jurnalul Armatei consemneaza ca la ora 15.45 (13 iunie) tatal mineriadelor solicita Marelui Stat Major sa intervina cu doua detasamente de militari in sprijinul trupelor M.I. existente in Piata Universitatii (care devenise „spin iritativ”). La numai un sfert de ora generalul Chitac il imita pe presedinte si solicita si el M.St.M. sa intervina cu trupe in Piata Universitatii. Urmeaza o cascada de astfel de cereri (si de la contraamiralul Cico Dumitrescu). Atunci cand se indica militarilor si TAB-urilor directia de actiune, dinspre Piata Unirii, Gambrinus sau Teatrul Bulandra, este limpede ca Armata a fost la discretia REPRESIUNII.
Din document reiese limpede ca seful M.St.M., generalul Nicolae Schiopu, a ezitat sa implice Armata in unele evenimente, dar presiunea lui Ion Iliescu a fost mare. Generalul Schiopu trece peste Iliescu, de la care primise ordine clare sa mobilizeze Armata, si discuta la telefon cu generalul Corneliu Diamandescu, care nu stia nici el bine care este situatia pe front si ii comunica omologului de la M.Ap.N. ca este hotarat sa-si dea demisia. Acelasi general Schiopu, la insistentele colonelului Borislavschi de la M.I., ii comunica ca nu poate folosi tancurile pentru ca ar insemna sa treaca peste oameni.
Banuim ca intre regizorul mineriadei si prim-adjunctul M.Ap.N. au avut loc numeroase discutii de vreme ce acesta din urma, la ora 17.25, alarmeaza unitatile militare din Bucuresti, Mihai Bravu, Slobozia, Ploiesti, Caracal, Boteni. Si nu doar o mobilizare de ostasi, ci si de mecanizate si parasutisti.
Mobilizarea Armatei este impresionanta, daca ne gandim ca numai la Palatul Victoria erau dispusi 800 de militari si 13 TAB-uri. Pana la ora 19.40 Armata a desfasurat in Capitala 2.307 militari.
Ion Iliescu tinea in frau intreaga organizare a represiunii. Asa se face ca la ora 17.35 transmite ordinul sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona M.I. Spre seara se solicita chiar un elicopter pentru a lansa fiolele lacrimogene.
In sfarsit, stim de acum cine a fost colportorul aberantului zvon cu rebeliunea legionara: la ora 19.25 Ion Iliescu il informeaza pe prim-adjunctul ministrului Apararii Nationale ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat steagul verde legionar. De aici toata cohorta de nascociri cu rebeliunea legionara. Sefii Armatei aveau sa inteleaga ce a vrut sa spuna Iliescu cu „sa se trateze ca atare” (rebeliunea legionara).
Va imaginati ce ochi are Ion Iliescu daca a vazut steagul verde fluturand pe acoperisul Politiei (cum or fi ajuns acolo „legionarii”? Cum or fi trecut de bravii nostri politisti de s-au cocotat tocmai pe acoperis?). Nu mai exista nici un dubiu de unde a plecat premiza falsa cu rebeliunea legionara. A lansat-o chiar primul om din stat, cel care de altfel vorbise cu Cozma sa faca „curatenie” in Piata Universitatii.
La ora 22 Ion Iliescu ii mai fericeste pe protagonistii represiunii cu noi informatii. Stia el ca in acea noapte elemente turbulente, cu arme si munitie, vor patrunde si in alte obiective. Strategul militar Iliescu explica de ce trebuie instalate baionetele la arme. „Liniste” cu baionetele!
Nu Ion Iliescu a fost o victima a manipularii, ci chiar manipulatorul. El a inventat si mineriada zvonurilor.
Acum stim si de unde s-a informat directorul ziarului „Adevarul”, Darie Novaceanu, despre rebeliunea de tip legionar. A sunat la ora 23.50 la M.St.M., de unde i s-au repetat „aprecierile” lui Ion Iliescu: rebeliune legionara, bande de huligani, care au sustras si uniforme de politie etc. La acea ora Novaceanu doar verifica ceea ce titrase deja pe prima pagina – rebeliune legionara – devenind portavocea lui Ion Iliescu, care avea
sa-l recompenseze cu un post de ambasador.
Si pe 15 iunie „Adevarul” titra: „Tentativa de lovitura de stat a fost – si cum probeaza faptele – pregatita din timp”. Dupa ce prezentam facsimilele din „Jurnal”, speram ca si Darie Novaceanu va pricepe ca represiunea a fost pregatita din timp. Darie Novaceanu a interpretat cum se cuvine „aprecierile” lui Iliescu.
A doua zi, in 14 iunie, adevarata „Noapte a Sfantului Bartolomeu”, „Jurnalul” nu consemneaza nimic despre atrocitatile minerilor. La ora 10.50 generalul Stanica nu stia ce sa faca cu captura de razboi recuperata de la mineri: 3 dosare si un fotocopiator de la PNT si o matrita de facut bancnote de 100 de lei de la PNL (pe care n-a mai vazut-o nimeni).
In 14 iunie, la ora 21, Jurnalul Garnizoanei Bucuresti consemneaza ca generalul Gh. Radu a raportat ca procurorul militar Popov a cerut aprobarea ca maiorul Cretu sa continue misiunea (poate o sa aflam ce fel de „misiune”). Numai ca si procurorul tine sa „informeze” ca organizatii extremiste organizeaza grupari din 2-3 civili care au facut armata la tancuri sa-i foloseasca la capturarea de TAB-uri sau tancuri. Culmea este ca ulterior dosarul mineriadei a ajuns chiar la procurorul Popov, care l-a inchis bine intr-un dulap si n-a mai apucat sa-i prinda pe hotii pe tancuri. Autoritatile de atunci au stiut cui sa incredinteze, intru inmormantare, dosarul mineriadei. Popov, cu „misiuni” in acele zile, era interesat sa preia dosarul si sa-l tina „bine”, sa doarma pe el.
Despre implicari, vinovatii, balbaieli, zvonuri, violente, ticalosii, maltratari, omoruri, sechestrari etc. ati mai citit dv. cand am reluat subiectul mineriadelor. Cu siguranta ca nici in cele mai negre ganduri nu v-ar veni sa credeti ca in 14 iunie, la ora 22.05, colonelul Gheta de la M.I. raporta ca au date ca in acea noapte sediul PNT va fi incendiat de mineri. Probabil, numai ca inaltul gradat al M.I. solicita – tineti-va bine! – protectia minerilor de catre unitati ale Armatei. Nu cumva sa fie batuti de batranii PNT-isti. Sa fie protejati minerii, in schimb cei de la PNT sa fie incendiati si casapiti. Participantii la macel trebuiau aparati de agresiunea victimelor. Colonelul Gheta invatase bine lectia de la profesorul Ion Iliescu. Iar minerilor li s-au acordat cata protectie si-au dorit. Au fost cazati chiar in unitati militare primind cazarmamentul ostasului.
Colonelul Gheta facea parte din grupul care in 11 si 12 iunie a pus la punct impreuna cu Ion Iliescu strategia represiunii. Asemenea minti imbacsite puteau sa gandeasca si asa ceva: sa puna Armata sa protejeze batausii. Sa-i apere pe cei care au scos ochii bucurestenilor si au violat femeile. Pe mineri ii apara Armata, in vreme ce mii de bucuresteni erau dusi la Magurele mai mult morti decat vii.
Va dati seama cat de mult au decazut autoritatile statului si cata cardasie exista cu Ion Iliescu daca solicitase Armatei sa-i protejeze pe incendiatori si batausi! Nu de mult Chitac a si afirmat ca „dmonstrantii au reprimat fortele de ordine”.
Acum este clar si cui trebuie sa i se impute pagubele mineriadei, nu numai raspunderea penala si politica. Nu s-a actionat la intamplare, ci la ordine precise. Jurnalul Garnizoanei dezvaluie o adevarata strategie de lupta iar represiunea a fost totala, controlata si regizata de la inceput de Ion Iliescu si oamenii sai. Este vorba de terorism de stat.
Pe „martorul” Iliescu, acest document l-a incoltit definitiv!