Indiferent cum va pleca Ponta de la Palatul Victoria, brațul de fier va fi între președinte și parlamentari, adică partidele politice.
„Solicit demisia primului ministru Ponta“, declara vineri, 5 iunie, președintele Iohannis, marcând astfel intrarea într-o nouă etapă a mandatului său. Dincolo de circumstanțele care au dus la această declarație, e un gest care aruncă o nouă lumină asupra primei etape și deschide o perioadă plină de oportunități, dar și de riscuri pentru titularul funcției prezidențiale.
Prima observație care se impune este aceea a puternicei impresii de trecere fără tranziție de la o timiditate plină de ezitări la una dintre cele mai importante și controversate mișcări pe care le poate face șeful statului. Evenimentele ulterioare ne vor demonstra dacă Iohannis a acționat exclusiv în calitate de președinte-garant al ordinii constituționale sau are pregătiți și acei pași politici care vor duce la schimbări de majorități și, implicit, la creșterea influenței prezidențiale.
Contextul de dinainte de acest moment era marcat de înmulțirea criticilor la adresa izolării și neputinței prezidențiale, în contrast cu așteptările din toamnă, un contrast accentuat de revenirea primului ministru în centrul dezbaterii publice. Ponta le părea multora înșurubat în funcție până la alegerile parlamentare de anul viitor și asta sublinia nu numai marginalizarea lui Iohannis, ci și a funcției prezidențiale.
Citește continuarea comentariului în Revista 22.
