Invierea Domnului, Sfintele Pasti, este sarbatorita in prima duminica dupa Duminica Floriilor. Saptamana dintre cele doua sarbatori, se numeste Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor (ultima saptamana din Postul Mare). Zilnic, in Biserica se tin denii (slujbe care amintesc ultimele momente din viata pamanteasca a Mantuitorului).
Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina deoarece Invierea lui Iisus reprezinta biruinta asupra mortii si a raului. si garantia invierii noastre cu trupul la Judecata de Apoi. Pentru ca, dupa cum spune Apostolul Pavel in prima epistola catre Corinteni: "… Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om s-a savarsit si invierea mortilor. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos, toti vor invia (15, v. 20 – 22).
Rolul mesianic al lui Hristos, sacrificiul mielului care va rascumpara pacatul lui Adam, fusese prorocit din Vechiul Testament (Isaia, Daniel, Ieremia, Ezekiel, Osea s.a.). Mesiah apare de zeci de ori in Vechiul Testament, dar toate referirile la el sunt ca un rege pamantean si nu ca rascumparator al pacatelor. Elementele de baza ale crestinismului se regasesc in traditia evreiasca despre sacrificiu, venirea unui Mesiah si invierea tuturor mortilor. Dar nimeni nu legase, mai inainte, aceste idei cum au facut-o apostolii dupa Inviere. Esenta se gaseste in Prima epistola catre Corinteni a Sfantului apostol Pavel "Caci v-am dat intai de toate, ceea ce si eu am primit; ca Hristos a murit, pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi dupa Scripturi" (15, v. 3, 4). Toata istoria biblica duce catre Crucificare si Inviere.
In capitolele 18 si 19 din Evanghelia Sf. Apostol Ioan este descris ceea ce s-a petrecut de la trimiterea lui Iisus in fata lui Pilat din Pont pana la Inviere. Este redata incercarea procuratorului roman de a-L salva pe Hristos, propunand multimii, conform obiceiului din vremea aceea ca de Pasti sa fie eliberat un condamnat, sa-l elibereze pe "regele iudeilor", cum era numit in batjocura Iisus. Multimea inraita, prefera sa-l salveze pe Baraba, un talhar. In continuare este descrisa pregatirea rastignirii. Cum a fost biciuit, cum "ostasii impletind cununa din spini, I-au pus-o pe cap si L-au imbracat cu o mantie purpurie. si veneau catre El si ziceau: "Bucura-te regele iudeilor! si-I dadeau palme". Cum i s-a scris pe cruce, in batjocura, Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor (INRI), initialele care se scriu si acum pe crucea mortului.
Inainte de a-si da duhul, in asteptarea sfarsitului, Iisus a soptit un vers din Psalmul 22, un pasaj bine cunoscut de evreii din primul secol: Eloi, Eloi, lama sabahtani (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?) (Marcu 15, v. 34), cuvinte care i-a facut pe unii sa creada ca il chemase pe Ilie, inainte de moarte.
In haosul arestarii si al crucificarii, ucenicii Lui s-au imprastiat. Situatia reprezenta o rasturnare de valori, producand tulburare si nedumerire. Ei se asteptau sa urmeze victoria, nu infrangerea. Iisus era socotit Mesia (Unsul) evreilor, marea lui realizare ar fi trebuit sa fie instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, o epoca ce s-ar fi caracterizat prin eliminarea raului, impartirea dreptatii, restaurarea Israelului si invierea tuturor mortilor.
In loc de toate acestea, in vinerea acelei zile a Pastelui evreiesc (Pesah/trecere), chiar cand asteptau venirea unui fel de rai pe pamant, Iisus nu numai ca nu conducea fortele luminii spre triumf, dar era rastignit, moarte destinata criminalilor. Dupa Evanghelia lui Luca, la inceput, ucenicii au luat cuvintele femeilor "drept o aiurare si nu le-au crezut" (Luca 24, v. 11), iar in Evanghelia lui Ioan "ucenicii", cand le-a aparut Hristos dupa moarte, n-au stiut ca este Iisus" (Ioan, 21, v. 4). Desi Iisus, in timpul vietii, vorbise despre sacrificiu si inviere, ucenicii nu se asteptau sa invieze. Femeile, in fata mormantului gol, au fost uluite. Toma a refuzat initial sa creada si, din Evanghelia lui Matei, reiese ca unii apostoli "se indoiau".
"Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au facut patru parti, fiecarui ostas cate o parte, si camasa. Dar camasa era fara cusatura, tesuta in intregime de sus" (…) asa ca a fost trasa la sorti, ca sa se implineasca Scriptura care zice: "Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sortii". (Ioan, 19, v. 23)
Dupa cum se stie, Iisus a fost rastignit intre doi talhari si "Ostasii au zdrobit fluierele celui dintai si ale celuilalt, care erau rastigniti impreuna cu El. Dar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul dintre soldati, cu sulita a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa" (idem, 19, v. 32 – 34). Dupa cum spune apostolul "s-au facut acestea, ca sa se implineasca Scriptura" (idem 19, v. 36). Dupa aceea, a fost luat de ucenici, infasurat in giulgiu cu miresme, dupa obiceiul de inmormantare la iudei, si L-au pus intr-un mormant proaspat, din gradina de langa locul rastignirii. "Iar in ziua intai a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant". Ea anunta imediat ucenicii, care vin si ei si constata ca Iisus nu mai era acolo. Dupa plecarea acestora, Maria, care ramasese plangand langa mormant, L-a vazut pe Mantuitorul, pe care nu L-a recunoscut la inceput. Acesta o trimite sa le spuna Fratilor Lui cuvintele: "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru".
Maria Magdalena s-a dus la ucenici spunandu-le ca L-a vazut pe Domnul. Astfel a fost anuntata Invierea Domnului (idem 19, v. 17).
beatrice_kiselef@yahoo.com
