„Inundatiile – rezultatul greselilor facute de om”

„Inundatiile produse pe Dunarea inferioara sunt rezultatul proastei utilizari a terenurilor aflate de-a lungul fluviului si al managementului lor defectuos”, sustine Fondul Mondial pentru Natura (WWF), potrivit caruia fluviul a pierdut, in 200 de ani, 80 la suta din zonele ce puteau prelua revarsarea. Cand zonele de retentie naturala din amonte nu mai exista, problemele sunt transferate in aval, ceea ce amplifica impactul inundatiilor si pagubele produse de acestea, asa cum se intampla in Romania, Serbia si Muntenegru si Bulgaria.
Desecarea in scopuri agricole a zonelor inundabile – potrivit WWF – nu justifica investitia, iar distrugerea lor are efecte devastatoare. Introducerea unor specii noi de pomi in padurile din zonele inundabile sau taierea exagerata „in numele industriei” altereaza functionarea ecosistemului. Mai mult, „a construi orase si sate in zonele inundabile inseamna a sacrifica aceste asezari in caz de inundatii”, sustin reprezentantii WWF.

Schimbarile au distrus zeci de mii de km2 de vai inundabile

WWF afirma ca, incepand din secolul al XIX-lea, ca urmare a schimbarilor facute de mana omului, inclusiv in urma construirii de canaluri si diguri, Dunarea a pierdut 15.000-20.000 de kilometri patrati de vai inundabile, in momentul de fata fluviul avand mai putin de 19% din suprafetele initiale de acest tip.
„Recentele spargeri de diguri din Romania, care duc la evacuarea a mii de oameni din sudul Romaniei, subliniaza limitele abordarii traditionale a managementului inundatiilor, cum ar fi digurile. O abordare integrata si coordonata international privind managementul inundatiilor, care sa lucreze impreuna cu natura, nu impotriva ei, este necesara pentru a preveni inundatiile pe tot cursul fluviului”, afirma Christine Bratrich, presedintele Programului Carpato-Dunarean „Apa Proaspata” al Fondului Mondial pentru Natura. In aplicarea Directivei UE privind inundatiile, Comisia Europeana si statele membre UE ar trebui sa promoveze si alte masuri de prevenire a inundatiilor, cum ar fi mentinerea si restaurarea vailor inundabile, care sa preia apele revarsate si sa limiteze practic impactul inundatiilor.

Retea de canale naturale

Distrugerea zonelor inundabile este doar una dintre amenintarile la adresa ecosistemului din zona carpato-dunareana, pe langa sistematizarea albiei fluviului, privatizarile si retrocedarile de terenuri din lunca Dunarii, deversarile de ape poluate, lipsa sprijinului financiar si tehnic, precum si a unor politici privind dezvoltarea turismului si a zonelor rurale.
Dintre toti factorii care au redus bogatia naturala a Dunarii, poate cea mai importanta este – potrivit WWF – sistematizarea retelei de canale naturale a fluviului. De la inceputul anilor 1800, lucrarile de prevenire impotriva inundatiilor si amenajarile in scopul transportului fluvial au dus la distrugerea unei vaste retele de canale laterale, ramanand o singura albie, dreapta si mult mai adanca.
O alta amenintare este privatizarea ori restituirea unor terenuri din lunca Dunarii, care au permis promovarea in aceste zone a unor activitati pe termen scurt (culturi intensive, defrisari), care au favorizat insa eroziunea.