Redactia Modista.ro crede in femeile puternice si creative, care fac fata cu succes schimbarilor existentiale. Natali Karppinen este exemplul perfect in acest sens.
Tanara in varsta de 25 de ani este o fotografa carismatica de origine croata care locuieste de mai multi ani in Finlanda si a reusit prin talentul si prin sarmul ei sa starneasca admiratia melancolicilor nordici, care, dupa cum se stie prea bine, nu sunt atat de usor de convins.
Dragostea i-a schimbat radical traiectoria lui Natali, care si-a parasit tara natala pentru a-si urma sufletul pereche – pe Mika Karppinen, tobosarul formatiei HIM – in indepartatul Nord. Chiar si asa, artista nu s-a lasat coplesita de solicitarile unui nou stil de viata – devenise si mamica intre timp – si si-a urmat cu maxim devotament drumul in lumea frumosului.
Nu numai atat, dar fotografa a castigat admiratia unor artisti renumiti din Finlanda, care au laudat-o pentru munca ei. Natali este fotografa preferata a rock-starurilor din tara lui Mos Craciun. Tuomas Holopainen (Nightwish), Jyrki 69 (The 69 Eyes), membrii formatiei Apocalyptica si multi altii lucreaza des cu artista, pentru ca stiu ca numai ea detine acel amestec vrajit de mister si culoare care ii poate face sa arate ca niste adevarate legende.
Am stat de vorba cu Natali despre arta si stilul ei, despre lucrurile care o inspira si temele celor mai noi lucrari ale ei, despre importanta muzicii in viata ei personala si profesionala si, nu in ultimul rand, despre ce trebuie sa faca o fata pentru a arata cat mai bine in poze.
Modista: Vorbeste-ne despre dragostea ta pentru arta. Cum ai descoperit acest mod de exprimare: fotografia?
Natali Karppinen: Zodia mea este balanta iar oamenii nascuti sub acest semn iubesc frumosul, au talent artistic si sunt foarte creativi. Cred ca este scris in destinul meu sa fac ceva creativ, asa cum este fotografia. Consider ca aceasta m-a gasit pe mine, pentru ca eu nu am cautat-o intentionat. Lucrurile s-au intamplat natural acum 3 ani, cand s-a nascut fiica mea si mi-am cumparat un aparat foto semi-profesional pentru a imortaliza toate momentele din viata ei. De atunci, nu am mai fost in stare sa las camera din mana. Asa a inceput calatoria mea in lumea fotografiei.
M: Ai si un blog numit „L’Art of Fashion”, unde postezi ocazional fotografii cu outfiturile tale trendy. Este clar ca ai un ochi format pentru moda. Este fotografia fashion o posibila directie creativa pentru tine?
NK: In mod clar da! Sunt foarte interesata de fotografia de moda pentru ca, asemenea fotografiei artistice, iti ofera ocazia sa te exprimi si sa inventezi povesti creative care contin un mesaj deosebit pentru privitor. Visul meu este sa pot face cate o expozitie de fotografie artistica o data la doi, trei ani, si, intre timp, sa lucrez ca fotograf de moda. Sper ca oamenii de la revista Vogue sa citeasca acest interviu!
M: Fotografiile tale au niste trasaturi deosebite prin care reusesc sa creeze un sentiment de mister. In ciuda faptului ca imaginea este foarte clara, mesajul este deseori cripitc, in special in ultimele tale lucrari. Astfel se creeaza un contrast unic. Ai o pasiune pentru semnificatiile ascunse?
NK: In viata, totul se invarte in jurul intelesurilor ascunse si a misterului. Depinde de noi sa descoperim sensul, iar aceasta „responsabilitate” face ca viata sa fie interesanta. Intotdeauna exista ceva nou de descoperit, ceva nou de vazut, de simtit etc. Toate povestile pe care le vedeti in fotografiile mele sunt foarte personale si au fost inspirate de sentimente/ intamplari reale, motiv pentru care trebuie sa le ofer o aura „mistica”, in asa fel incat sa ocultez lucrurile care se ascund in mintea mea, si in sufletul meu.
M: Un alt lucru care iese in evidenta in lucrarile tale este culoarea. Ai un stil foarte personal de a o manipula. Unele fotografii incanta ochiul prin contrastele lor puternice, prin culorile pure si prin efectele fascinante, pe cand altele sunt foarte tandre, delicate si „eterice” din punct de vedere cromatic. Care este relatia ta cu culoarea?
NK: Iubesc culoarea! Cand eram adolescenta, purtam doar negru, alb, verde inchis si tonuri sumbre de rosu, dar dupa ce am trecut prin niste momente grele, despre care pot spune ca au fost „vopsite” in negru, m-am decis sa ma ridic si sa imi pun pe nas o pereche de ochelari cu rama roz, in asa fel incat sa privesc mereu viata printr-o fereastra colorata. Viata este mai frumoasa daca este colorata. Fotografiile mele pot sa transmita mesajul corect doar prin anumite culori – mai reci sau mai calde. Nu prea am fotografii alb-negru.
M: Daca tot am deschis subiectul stilului tau: cum l-ai descrie si cum s-a nascut el? Care sunt elementele care fac ca arta ta sa fie recognoscibila?
NK: Arta mea este recognoscibila pentru ca nu este falsa. Este foarte sincera, emotionanta si directa, dar contine si foarte mult mister asa incat oamenii sa se intrebe ce anume a vrut „poetul” sa transmita. Toate fotografiile reprezinta propriile mele viziuni/ povesti, iar toate elementele de recuzita pe care le vedeti in ele exista si in realitate; ele se afla cu mine, la locatie. Nu adaug si nu scot nimic in timpul procesarii. Vreau sa creez sentimentul ca este posibil sa intri fizic in lumea pe care o vezi in fotografie.
M: O intrebare clasica: ce te inspira?
NK: Foarte multe lucruri, dar cel mai profund ma inspira experientele mele personale si muzica. Sunt dependenta de muzica si de fiecare data cand am o sedinta foto, pun muzica ca sa pot pregati decorul si ca sa fac pozele. Fiecare sedinta foto pe care am avut-o pana acum a fost legata de o anumita piesa, sau de un anumit album pe care il aveam in iPod in clipa in care lucram. De asemenea, am vazut si am simtit foarte multe lucruri in acesti 25 de ani de cand vietuiesc pe lumea asta; mai multe, chiar, decat oameni care au deja 40 de ani, asa ca am foarte multe de spus si nu intampin probleme cand vine vorba de inspiratie. Deja am idei destul de clare pentru cea de-a treia expozitie a mea…desi cea de-a doua nu s-a materializat inca (zambeste).
M: Referitor la expozitii, pregatesti una speciala pentru 2013. Aceasta va fi a doua ta expozitie. Prima a avut loc in 2011. Lucrarile tale recente sunt mai mature si se pare ca, de data aceasta, te-ai lasat inspirata de povesti si de basme: in fotografiile tale intalnim personaje care seamana cu Alice, din „Alice in Tara Minunilor”, cu Alba-ca-Zapada si chiar si cu misteriosii figuranti din scrierile lui Edgar Allan Poe (Tuomas Holopainen cu al sau joben). Te pasioneaza lumea povestilor, a basmelor?
NK: Iti multumesc mult pentru aprecieri. Da, pregatesc o noua expozitie care va fi vernisata in luna martie a anului 2013. Lucrarile vor fi expuse la Galleria 4-kuus din Helsinki. Sunt foarte emotionanta si simt ca aceasta expozitie va duce munca mea la un nou nivel. Mai mult, intotdeauna este bine sa auzi pareri noi legate de lucrarile expuse. Si ca sa raspund la intrebarea ta: da, sunt foarte pasionata de tot felul de povesti interesante. Am crescut cu basmele iar mama obisnuia sa mi le citeasca atunci cand eram mica, in special pe Pushkin, pe care l-am citit mult si cand am crescut mare. Pe cand aveam 14 ani, citisem deja de 3 ori „Romeo si Julieta”, de Shakespeare, asa ca intotdeauna am avut un suflet care s-a lasat usor inspirat de povesti de dragoste, de basme si de tragedii.
M: Ce planuri speciale ai pentru expozitie? Care este viziunea ta?
NK: Prima mea expozitie a fost mai mult o incercare. Inainte sa o organizez, nu aveam deloc experienta in domeniul fotografiei si nici nu stiam sa pun pe roate o expozitie. Acum stiu tot ce trebuie sa stii iar mintea mea functioneaza diferit: este mai concentrata si mai interesata de anumite detalii care mi-au scapat la primul eveniment. La vernisaj, toate lucrarile mele au fost acoperite cu un material rosu, pentru ca lumea sa nu vada ce se ascunde sub el. Nici privitorii de afara, dar nici cei din interior nu au putut sa arunce vreo privire furisa la fotografii, pana cand nu s-au strans toti invitatii. Am tinut un mic discurs de primire si abia dupa aceea am ridicat valul, ca sa zic asa. La fel voi proceda si la expozitia cu numarul 2. Imi place acest mic detaliu dramatic.
M: Ai foarte multe fotografii cu muzicieni, de la Jyrki 69 (The 69 Eyes), la Tuomas Holopainen (Nightwish). De ce sunt muzicienii niste modele atat de bune?
NK: Cred ca muzicienii sunt modele bune pentru ca toti trebuie sa aiba prezenta scenica. Oamenii cu care am lucrat eu sunt in industria muzicala de multi ani si au facut foarte multe sedinte foto, deci pot spune ca sunt modele profesioniste (rade). Pur si simplu au tot ce le trebuie pentru a da bine in fata camerei.
M: Esti inconjurata de muzica si de muzicieni. Sotul tau este tobosarul formatiei HIM, iar foarte multi dintre prietenii vostri au legaturi cu lumea muzicala. Dar cum ramane cu muzica pe care o asculti tu? Ce formatii te inspira? Cat de importanta este arta sunetului pentru tine?
NK: Muzica joaca un rol crucial in arta mea si m-a inspirat dintotdeauna. Uneori, simt nevoia sa ascult mai mult muzica simfonica, alteori ma las cuprinsa de vraja unei coloane sonore. In unele zile, consider ca rockul si metalul ma prind cel mai bine. Nu pot trai fara sa ascult in fiecare zi muzica iar cele mai multe din ideile mele s-au nascut in timp ce ascultam piesele si formatiile mele preferate.
M: Esti foarte frumoasa si ai o silueta perfecta pentru modeling. Te-ai gandit vreodata sa experimentezi cu acest domeniu? Ti-ar placea sa te afli de cealalta parte a obiectivului?
NK: Am facut modeling in adolescenta dar nu mi-a placut foarte mult. Cred ca pentru unii oameni este o meserie care te implineste, iti ofera ocazia sa castigi bine, sa calatoresti etc. Pentru mine, insa, mi s-a parut o lume prea egocentrica. Trebuie sa arati mereu impecabil, sa incapi in tiparele de frumusete impuse de designer, si, in timp ce muncesti atat de mult, sa fii in forma, sa ai fata, parul si corpul perfecte etc. Cand vine vorba de moda de catwalk, esti doar un umeras, si nimic mai mult. Lucrurile sunt foarte diferite cand reprezinti o particica din povestea unui editorial foto, de exemplu. Atunci ai ocazia sa joci un rol, sa te exprimi si sa contribui la o poveste speciala. Acesta este cel mai frumos aspect al aflarii de partea cealalta a obiectivului.
M: Faptul ca te-ai mutat in Finlanda din Croatia ti-a schimbat intr-un fel sensibilitatea artistica? Te intreb acest lucru pentru ca finlandezii sunt renumiti pentru melancolia lor, in timp ce croatii sunt mai veseli.
NK: Cred ca am ajuns sa-mi cunosc mai bine latura mai intunecata si mai vulnerabila in Finlanda. Croatia si Finlanda sunt doua lumi complet diferite si exista parti bune si parti proaste in ambele locuri si culturi. Chiar si asa, tot acest intuneric, frigul si melancolia au aspectele lor frumoase si stimulante din punct de vedere creativ. Mi-as dori, in schimb, ca finlandezii sa fie un pic mai toleranti cu strainii.
M: In calitate de fotograf, da-ne un sfat. Ce trebuie sa faca o fata ca sa arate superb in poze, fara sa recurga la ajutorul unui makeup artist?
NK: Cred ca fiecare fata trebuie sa se spele pe fata de doua ori pe zi si sa doarma 8 ore pe noapte. Mai consider si ca frumusetea vine din interior, iar fetele fericite sunt si cele mai frumoase. In afara de asta, foarte mult aer curat, mancare sanatoasa si exercitii fizice. Astfel, frumusetea vine de la sine.
Ii multumim mult lui Natali Karppinen pentru acest interviu si ii uram mult succes!
Pentru a vedea o galerie foto cu lucrarile lui Natali Karppinen, consulta portofoliul ei online AICI, sau viziteaza pagina ei de FACEBOOK. Nu uita sa dai LIKE. Citeste blog-ul lui Natali AICI.
Toate fotografiile din articol ii apartin lui NATALI KARPPINEN.
