Agenţia Parcurilor Naţionale din SUA, instituție care se ocupă de protejarea și administrarea monumentelor naturii, împlineşte 100 de ani de la înfiinţare. Donald Leadbetter, coordonator de programe în cadrul agenției, a vizitat săptămâna trecută parcurile naturale Văcărești și Piatra Craiului, declarându-se impresionat de ce a găsit în România. Acesta a explicat, într-un interviu exclusiv pentru România liberă, ce mai trebuie, totuși, să îmbunătățim în privința gestionării eficiente a ariilor protejate, făcând o paralelă între Statele Unite și România.
Cum vi s-a părut rezervația Piatra Craiului?
Donald Leadbetter: Nu ştiam la ce să mă aştept şi am fost impresionat de geografia locului. Ce aproape este de Bucureşti! Am fost impresionat de noul Centru de vizitare (deschis în martie, chiar la intrarea în parc, la Zărneşti – n.red.). Exponate afişate pe ecrane tactile şi diorama care pot fi folosite de la distanţă, diverse filme. Este minunat că aveţi exponate şi că folosiţi noile tehnologii care atrag tânăra generaţie, familiarizată cu aşa ceva.
Raportând la ceea ce se întâmplă în parcurile şi rezervaţiile din SUA, ce recomandări aveți pentru cele din România?
D.L.: Este o mare diferenţă în sistemul de administrare al parcurilor. Cred că structura de organizare este diferită aici şi tot diferit este și ceea ce li se oferă vizitatorilor. După experienţa mea de călător, în primul rând m-a uimit uşurinţa, accesibilitatea în parc a turiştilor. Drumurile de acces nu sunt peste tot amenajate. Trebuie o mai bună semnalizare a drumului. Astea sunt observaţii comparabile cu ce ştiu din SUA.
Care este secretul pentru a atrage şi mai mulţi turişti? Contează dacă finanţările vin exclusiv de la guvern sau ar fi bine să fie implicaţi şi locuitorii?
D.L.: Trebuie să ţinem cont că Piatra Craiului este foarte aproape de Bran, un brand foarte cunoscut, o localitate plină de turişti. Am văzut mulţi turişti străini în vizită la castel. Depinde foarte mult şi de companiile de turism cum îşi organizează tururile, precum şi de administratorii parcului. Ar trebui să se facă cercetare pentru potenţialul zonei. În mod evident, faptul că Piatra Craiului este singurul parc care include două sate – Fundata şi Moeciu – permite ca dezvoltarea să poată veni şi din interior. Cred că apropierea castelului este un argument puternic pentru vizitatori ca să ajungă în această zonă.
Cu ce cuvinte ar invita un grup de oameni care nu au intrat niciodată într-o Rezervaţie Naturală?
D.L.: Nu ştiu exact ce cuvinte aş folosi, dar aş încerca să-i conving cât de importantă şi de uimitoare este natura, că parcurile fac parte din societatea noastră, că aparţin oamenilor, că ele sunt pentru a fi văzute oricând. Astfel aş deschide o uşă în natură pentru cei care vor să se îndepărteze de agitaţia din oraşe. Şi chiar sunt parcuri urbane, parcurile naturale reprezintă un loc unde natura te înconjoară şi acolo, cumva, te poţi simţi întors la origini. Este moştenirea noastră pe care am primit-o de la natură şi pe care trebuie să o oferim celor care vor urma.
Vreu să precizez că la noi toate ceremoniile de acordare a cetăţeniei americane au loc în parcuri naţionale. Acest moment emoţionant le arată că şi parcurile le aparţin, ca oricărui american.
Ce propuneri aveți pentru turismul din Piatra Craiului?
D.L.: Probabil staff-ul ar trebui mărit. Mai mulţi rangeri în parc, care să ajute şi să ofere informaţii turistului. Ştiu că în weekend sunt mai mulţi, dar ar trebui să fie şi mai mulţi, la fel şi în timpul săptămânii. Când am trecut prin Zărneşti, de pildă, era un centru de informare care părea pustiu. Acesta ar trebui să fie un punct important pentru cei care trec pe acolo. Te opreşti într-o intersecţie, obţii mai multe informaţii şi ştii ce ai de făcut mai departe pentru a vizita parcul.
Ar mai putea fi create evenimente, cum ar fi anumite prezentări realizate de rangeri la anumite ore. Şi atunci clar tur operatorii vor ţine cont de un eveniment organizat şi ar avea un obiectiv pentru vizitatori la acest Centru de vizitare. Astfel, pot porni de la prezentări speciale, de la concerte… orice ar putea atrage turistul! Pot fi atraşi localnicii cu diferite activităţi. În parcurile noastre naţionale se organizează evenimente speciale unde comunitatea este bine angrenată, din rândul ei apar apoi voluntarii. La noi nu sunt sate în parcuri, spre deosebire de România. Automat aici există deja o comunitate şi există o bază de unde pot porni evenimentele.
Cum se finanţează asemenea parcuri?
D.L.: La unele din SUA se percepe o taxă minimală pentru acces. Un bilet de intrare. Asta este una dintre modalităţile de finanţare, pe lângă finanţările de stat. Altă modalitate este perceperea anumitor taxe de la tur-operatori. La Piatra Craiului am văzut un grup mare de turişti, dar nu mi-a fost clar dacă au plătit sau nu o taxă de intrare. Oricum aici este dificil să percepi o taxă având atâtea căi de acces. Apoi, în SUA mai sunt şi organizaţiile non-profit, asociaţii care se numesc “Prietenii parcului” şi ei ajută nu numai strângerea de fonduri destinate parcurilor, dar fac şi voluntariat.
Pot fi promovate internaţional aceste parcuri?
D.L.: Da, sigur. Am văzut străini veniţi la Piatra Craiului. Dar deocamdată în România parcurile nu sunt organizate. În SUA există o agenţie a parcurilor naţionale care funcţionează ca un sistem centralizat. Din câte ştiu şi aici se urmăreşte organizarea unei agenţii similare. Atunci, promovarea s-ar face ca un pachet, cu toate parcurile.
Văcăreşti, parc urban?
D.L.: Şi noi am făcut acelaşi lucru în Statele Unite cu parcuri aflate în oraşe. De pildă în Cleveland avem “Cuyahoga Valley National Park”, în New York avem “Gateway National Recreation Area” sau în San Francisco “Golden Gate National Recreation Area” şi altele. Anul trecut am introdus un program, numit “Fiecare copil în parc”, adică fiecare copil a primit un permis de trecere liberă, cu familia, în parc. Am fost unul dintre cei care au împărţit aceste carduri unor elevi de clasa a IV-a. Bucuria din ochii copiilor a fost imensă şi trăiau din plin sentimentil de proprietate. Am fost foarte impresionat de reacţia lor. Trăiau sub ochii mei sentimentul responsabilităţii, se lăudau în faţa adulţilor şi trăiau din plin faptul că ei trăiau şansa de a-şi lua familia sub aripa lor şi a o introduce în parc. Ca şi cum ar fi deţinut şi ei o bucăţică din acest parc. Se maturizau un pic cu acest prilej.
Ecosistem. Un parc mai puţin convenţional
“Din fericire, nu există încă o definiţie clară a rezervaţiei Văcăreşti, care este mai puţin convenţional şi mai restrâns pentru un parc urban”, a remarcat Donald Leadbetter, după ce a vizitat site-ul natural din București. Rangerul american consideră că trebuie să se ţină cont de două aspect aici: prezervarea ecosistemului şi educarea populaţiei care trebuie să îl menţină natural. Spaţiul mai are nevoie de amenajări, de pază şi chiar de o componentă recreaţională, un centru informal cu băuturi şi snacksuri.
Biografie. Cine este Donald Leadbetter
2014-prezent: Centennial Partnership Coordinator, National Park Service
2011 –2014: Commercial Services Analyst and Presidential Management Fellow, National Park Service
2009 –2010: Graduate Research Assistant, George Washington University
