Romania participa cu 71 de piese la expozitia "Roma si barbarii, nasterea unei lumi noi" deschisa pana in iulie, la Venetia.
Merovingieni. Ostrogoti. Lombarzi. Vizigoti. Ii stim din lectiile de istorie. Prima parte a manualului, in care se vorbeste despre cresterea si descresterea Imperiului Roman. Istoria i-a pastrat ca "barbari", la fel si memoria noastra. Numele lor ciudate, dintre care Clovis ne este cel mai familiar, si asta datorita epopeilor frantuzesti, nu ne-au ramas, si nici nu le-am asociat vreodata cu chipuri si cu o viata reala. Ce mai stim despre ei este ca au inaintat in imperiu si ca i-au gasit si dovedit punctele sensibile. Ca au spart frontierele. Ca s-au aflat la granitele crestinismului. Ca au pus temeliile Europei. Ca au venit asemeni "unui fluviu salbatic care isi iese din matca", asa cum scria presa italiana zilele trecute intr-o cronica la expozitia "Roma e i Barbari, la nascita di un nouvo mondo" ("Roma si barbarii, nasterea unei lumi noi").
Din 2006, de cand era programata aceasta expozitie, organizatorii nu au pierdut timpul. Au batut lumea in lung si in lat, din Tunisia in Statele Unite ale Americii, din Polonia, Cehia, in Romania, Serbia, Macedonia, din Scandinavia in Italia, si au adunat 1700 de obiecte reprezentative pentru invazia barbarilor si pentru decaderea Imperiului. "Daca Europa s-a nascut la Atena, la Ierusalim si la Roma, mare parte dintre radacinile ei sunt de gasit printre popoarele din Estul si din Nordul continentului european. Acesta este si scopul expozitiei, de a evidentia melanjul intre radacinile greco-romane si cele germanice care stau la baza culturii europene", scrie Jean-Jacques Aillagon in prefata catalogului acestei expozitii, care va ramane deschisa pana la mijlocul lunii iulie.
Pe langa lucrarile de arta – sculpturi in marmura si picturi reprezentand romani sau scene din viata "barbarilor" –, organizatorii au adus la Palazzo Grassi podoabe si arme, vase si monede, obiecte de cult si amulete, manuscrise, fragmente din viata si din traiul cotidian al celor care, treptat, au definit noua geografie politica a Europei: ostrogotii, mai tarziu lombarzii in Italia, francii in Germania occidentala, in Belgia si Franta, vizigotii in Languedoc, in Aquitania si in Peninsula Iberica. Astfel, printese necunoscute, femei care candva au avut chip sunt aduse in fata, prin cochetaria lor care a tinut piept timpului. Mormantul unei femei care a fost ingropata impreuna cu bijuteriile sale ne spune despre ea ca a trait in primul sfert al secolului al V-lea dupa Christos, ca avea doar 30-35 de ani cand a murit, ca isi fixa mantoul deasupra tunicii cu doua fibule, de o parte si de alta a gatului, in timp ce cu una, mai mica, isi incheia gulerul tunicii. Tipul accesoriilor atesta orginea germanica orientala a femeii, iar faptul ca a fost ingropata intr-o necropola romana atesta clasa sociala inalta din care facea parte. Cele trei fibule si fragmentul de cercel de aur gasit in mormantul femeii mai dovedesc si asimilarea rapida a germanilor in populatia locala.
Sau Amalasuntha, regina ostrogotilor si fiica lui Theodoric, asasinata in 535 de varul sau, Theodal, cand nu avea decat 37 de ani, al carei chip poate fi ghicit intr-un basorelief. Desi identitatea femeii din sculptura datand de la inceputul secolului al VI-lea d.H. nu a fost confirmata, istoricii sunt de parere ca aceasta este Amalasuntha, protectoarea literelor si a savantilor din epoca, printre care si Cassiodore, scriitor reprezentativ pentru cultura antica tarzie.
Expozitia de la Palazzo Grassi este chiar impresionanta, mai ales ca organizatorii au transformat foarte discret interiorul opulent al Palatului. Au ridicat pereti falsi, totul in nuante de rosu stins si gri, au "asortat" lumina naturala cu lumina artificiala si nimic din stilul Palazzo Grassi nu intra in contact cu stilul lucrarilor antice. Muzeul National de Istorie a Romaniei participa la expozitia de la Palazzo Grassi cu 71 de piese selectate din inventarele funerare ale primelor doua morminte princiare de la Apahida si din necropola romana tarzie de la Harsova.
In ziua in care am vizitat expozitia, intinsa pe doua etaje, se statea la coada pentru intrarea in Palat. Desi in Venetia era plin carnaval, desi era ziua paradei mastilor, oamenii voiau sa vada aceasta expozitie, in care sunt urmarite transformarea Imperiului Roman si nasterea lumii noi.
Deplasare realizata cu sprijinul Institutului Cultural Roman
ISTORIC
» Palazzo Grassi
Palazzo Grassi (cunoscut si ca Palazzo Grassi-Stucky) a fost proiectat de arhitectul Giorgio Massari si ridicat intre 1748 si 1772 de instarita familie Grassi, originara din Bologna. Ridicat pe partea dreapta a Canal Grande cum vii dinspre Piata San Marco spre Podul Rialto, Palazzo Grassi este construit in marmura alba, o constructie tarzie printre palatele care strajuiesc Canalul. Stilul Palazzo Grassi se caracterizeaza prin clasicismul academic, cu influente romantice bizantine si baroce. Dupa 1840, cand familia Grassi a vandut cladirea, palatul a trecut prin administrarea mai multor proprietari, inclusiv a Grupului Fiat, in 1983. Din 2006, Palazzo Grassi este proprietate a lui FranIois Pinault, proprietar al firmelor Gucci si Yves Saint Laurent, Puma si Converse, dar si al casei de licitatii Christie’s. Fiul lui este casatorit cu actrita Salma Hayek, iar colectia sa de arta este una dintre cele mai mari din lume.
