Blocurile construite în perioada comunistă ridică multe probleme în ce priveşte calitatea locuirii.
Majoritatea pot fi identificate cu uşurinţă şi comportă soluţii multiple de remediere. Există însă o categorie de probleme cu caracter insidios, care sunt detectate în ultimul moment sau când este prea târziu. Exemplară pentru această categorie este avarierea coloanelor de încălzire. Realizate din ţevi metalice, acestea au atins un grad de îmbătrânire avansată care generează riscuri mari în exploatare.
Pentru remedierea acestei probleme, soluţia ideală ar fi înlocuirea coloanelor de la subsol şi până la nivelul superior al blocului. Numai aşa va fi readus echilibrul în sistem conform proiectului. Din păcate însă, o astfel de soluţie este greu de pus în practică din cauza faptului că proprietarii din imobil nu se pun de acord.
În aceste circumstanţe, puteţi lua decizia să înlocuiţi coloanele doar în zona propriului apartament. Randamentul sistemului din clădire nu va fi îmbunătăţit, deoarece ţevile vor rămâne colmatate în zonele celorlalte etaje, dar veţi elimina riscul unei inundaţii masive în locuinţa proprie. Dacă sesizaţi mici scurgeri de apă din coloane, trebuie să acţionaţi imediat. Un por minuscul, care lasă să scape câteva picături de apă, poate să ascundă o deteriorare importantă a conductei pe interior.
Ca materiale, puteţi să folosiţi conducte din cupru (foto 1) sau polipropilenă (foto 2). În ceea ce priveşte costurile, trebuie să vă spunem că pentru două instalaţii similare, executate din cele două tipuri de materiale, cuprul va fi cu 20% mai scump.
Din punctul de vedere al randamentului, sunt recomandate conductele din cupru, deoarece coeficientul de transfer termic este mai ridicat. În schimb, polipropilena are o rezistenţa la coroziune chimică mult mai mare. De aceea, conductele de polipropilenă sunt recomandate în cazul conectării la sistemul centralizat de termoficare, deoarece în acest sistem (exemplu: RADET) curăţarea conductelor se face cu substanţe chimice.
Conductele din cupru şi polipropilenă nu fac depuneri în interior, spre deosebire de oţel şi fontă. O altă calitate a celor două materiale constă în faptul că fitingurile nu reduc diametrul ţevii. Din acest motiv nu apar pierderi de sar¬cină. Conductele din polipropilenă trebuie să aibă inserţie de fibră compozită. Aceasta are rol atât în prelucrarea dilatărilor, cât şi ca barieră împotriva difuziei oxigenului activ ce se dezvoltă în sistem (foto 3).
