Președintele Iohannis a declarat ieri că, mai nou, „România sprijină negocierile în formatul 5+2 privind rezolvarea conflictului transnistrean“. Singura problemă cu această declarație este că negocierile în formatul amintit sunt blocate de doi ani, că președintele Moldovei, a cerut modificarea lor iar președintele României le-a calificat drept „ineficiente“. Politica externă a președintelui în acest moment, mai ales pe relația Est, reprezintă însăși definiția „lucrului extrem de prost făcut“. Această situație trebuie să înceteze, pentru că riscăm să ne pierdem credibilitatea în Vest și să ne facem de râs în fața Moscovei.
Ați auzit de Liberland și de Regatul Enclava? Sunt cele mai noi „țări“ europene.
Prima a fost înființată de un libertarian ceh în luna aprilie, iar a doua de un polonez, o lună mai târziu, în no man’s land-ul de la granița dintre Serbia și Croația (teritorii rămase în dispută după război și a căror posesie nu a fost reglată de Curtea de la Haga).
Liberland are deja câteva sute de mii de cereri de cetățenie din partea unor oameni care s-au săturat de birocrație, corupție și taxe în țările lor de origine și din Europa.
Din punctul de vedere al statului de drept și al democrației, Liberland e mai „stat“ decât Kosovo și, dacă tot vrea să facă politică externă de weekend și să recunoască ceva în Balcani, Victor Ponta ar face mai bine să se gândească să recunoască acest mic stat (numai 7 km pătrați, situați pe malul Dunării) decât să recunoască Kosovo cu de la sine putere.
Dar dacă vrei să faci politică externă credibilă, așa cum pretinde președintele Klaus Iohannis să facă, atunci nu ai dreptul să faci pași greșiți, să anunți inițiative cețoase sau să faci declarații nechibzuite ori, mai grav, ridicole, mai ales când este vorba de o regiune vitală pentru securitatea națională a țării precum estul Europei și Rusia. Or, tocmai asta a făcut Iohannis.
Î
n luna martie, în timpul vizitei la Kiev, Iohannis și Poroșenko au vorbit despre „reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova“ și despre dezghețarea acestui conflict înghețat. Apoi, săptămâna trecută, președintele a afirmat disponibilitatea de a pune la dispoziție „resursele de cunoaştere, cât şi cele umane şi materiale ale României pentru a contribui la restaurarea securităţii regionale bazate pe dreptul internaţional şi la asigurarea sustenabilităţii statelor din regiunea Mării Negre“. Cum am avertizat deja, aceste declarații ambigue aveau nevoie urgentă de precizări pentru că ele puteau însemna orice, de la asistență financiară și materială la asistență militară și chiar desfășurare de trupe. La București aceste afirmații nefericite au trecut neobservate, dar nu și la Moscova, care are urechi multe și bine acordate la subtilitățile limbajului relațiilor internaționale. Și, firesc, televiziunea armatei ruse, Zvezda, a difuzat un „material“ despre presupuse intenții ale României de a ataca Transnistria, fabricat după toate regulile propagandei rusești. Știrea este preluată de Digi 24 – apropos, ar fi foarte interesant de știut cum a ajuns la cunoștința unei televiziuni românești unde o realizatoare importantă susținea mai an cu tărie că România este parte din formatul de negociere 5+2 (nu este, 5+2 însemnând Rusia, Ucraina, UE, SUA, OSCE +
Moldova și Transnistria) ce transmite canalul armatei ruse –, iar cei de la București încep să dea semne de agitație. Purtătorul de cuvânt al Guvernului declară repede că este vorba de o provocare și că nici vorbă de așa ceva, apoi președintele însuși afirmă din senin, dar de fapt ca răspuns adresat rușilor, că România sprijină formatul de negocieri 5+2.
Rușii și-au atins scopul, indiferent dacă este o făcătură sau nu, pentru că una din metodele războiului hibrid este că mai întâi propaganda rusă distorsionează grav faptele din teren și apoi acționează ca și cum minciuna propagandistică reprezintă realitatea. Astfel, au reușit să inventeze o nouă amenințare dinspre Vest și NATO asupra „rușilor“ via România, să lase astfel în ofsaid Kievul în chestiunea aprovizionării trupelor rusești din Transnistria și să testeze reacția lipsită de vlagă a Bucureștiului. Pentru că declarația președintelui este nu doar ridicolă, dar și dăunătoare, nu numai pentru România, dar și pentru Moldova și Ucraina deopotrivă. Ultimele tentative de negocieri în formatul 5+2 au avut loc în primăvara și vara anului trecut, la Viena, și ambele au eșuat. O a treia tentativă era prevăzută în septembrie, dar nu a mai avut loc. Prin urmare, procesul de negociere este blocat de facto din 2013. A încerca să-l resuscitezi de la București în 2015 este o dovadă de neînțelegere crasă a procesului și de amatorism. Pe de altă parte, declarația subminează continuitatea politicii externe românești, pentru că în ianuarie 2014 președintele Băsescu, a transmis la Bruxelles nemulțumirea României față de ineficiența formatului 5+2 după ce declarase același lucru la întâlnirea cu ambasadorii de la București. Iohannis nu poate modifica radical politica externă a țării doar pentru a fi un „anti-Băsescu“ pentru că îi afectează și pe ceilalți, în primul rând Moldova. Imaginați-vă în ce postură ridicolă se află acum președintele Moldovei, Nicolae Timofti, care afirma, în aprilie 2014, într-o întâlnire cu o delegație a Senatului Statelor Unite, că “Formatul actual de negocieri 5+2 pentru reglementarea conflictului transnistrean s-a dovedit ineficient. Cred că este oportun să examinăm posibilitatea de a modifica acest mecanism cu scopul de a eficientiza tratativele“. În sfârșit, Ucraina, care trebuie să facă față unei invazii dinspre Est și unei amenințări dinspre Vest, dinspre forțele ruse din Transnistria, care pot oricând să se îndrepte spre Odesa sub un pretext oarecare, nu mai înțelege nici ea nimic din poziția Bucureștiului. Președintele Iohannis și consilierii săi au dat dovadă în acest episod de o incompetență inadmisibilă în cel mai sensibil dosar de politică externă a României, iar această incompetență afectează credibilitatea țării și slăbește poziția ei în raporturile cu Moscova.
