Europei i se intampla lucruri extrem de grave pe care nu le mai poate ascunde nici spectacolul tot mai desantat al anecdotei generalizate. Cine nu vrea sa le vada acum risca sa nu inteleaga maine cum si de unde au izbucnit incendiile. Caci vor izbucni, chiar daca nu vor mai copia mecanismele revoltelor precedente, care au pustiit deja de doua ori casa Europei. Grevele se tin lant nu doar in tarile mediteraneene afectate direct de criza financiara, dar si in nordul laborios al continentului. O noua greva generala va paraliza Grecia, alte greve de amploare se anunta in Portugalia si din nou la pompele de benzina franceze. In infrigurata Islanda oamenii de rand au decis ca nu le mai pasa de institutiile statului, daca tot ei vor trebui sa-si stranga cureaua dupa nesabuinta bancilor care au dat faliment. N-are decat statul sa-si piarda credibilitatea si chiar onoarea; ei, pur si simplu, nu vor plati!
Sunt de mai bine de o saptamana in greva docherii din Finlanda si nu le pasa de soarta exporturilor. Pana si magistratii, avocatii si paznicii de inchisori au defilat la Paris pentru a cere mai multa "justitie"! Tot mai multe categorii sociale au sentimentul ca institutiile de stat, trusturile, bancile, filierele care tin sub control masa salariala se uita peste lumea reala cu privirea statuilor oarbe. E privirea inperturbabila a Economiei, deopotriva aroganta si tampa, dezumanizata aproape de tot, gorgona la vederea careia omul politic intoarce capul neputincios. E noul conglomerat al puterii care a impus exigenta unor profituri fara precedent in istoria omenirii si practica fata de individul uman un dispret si mai terifiant decat cel cu care ne-au obisnuit sistemele totalitare precedente.
Da, se va discuta la viitoarea reuniune G 20 de la Toronto si despre bancile care speculand impotriva Greciei o infunda si mai mult in criza, i-a promis Barack Obama premierului Papandreu. O promisiune pioasa, ca si mai vechile proiecte de a limita prin legislatie manevrele speculative ale atator fonduri pe care puterea politica le-a ajutat pretutindeni, le-a protejat si le protejeaza. N-are decat sa fie ea, Republica Elena, sursa principala a civilizatiei noastre occidentale! Ce daca? Se unesc trei banci din Statele Unite impotriva ei si-i fac praf economia prin cateva manevre financiare conjugate. Iar astfel patria ce se afla la originea gandirii speculative umaniste e indemnata de o presa germana aroganta sa le vanda teutonilor insulele sale (cu zei cu tot?), ca sa-si faca rost de bani, daca nu a aflat ca in lumea de astazi conteaza numai gandirea speculativa financiara, nu cea socratica.
Uniunea Europeana incepe sa vanture si ea proiecte ca sa puna la adapost zona euro si grupul comunitar in general: un proiect de fond monetar european, dupa modelul FMI, o agentie europeana de cotatii (caci de ce numai agentiile particulare anglo-saxone pun note si dau verdicte despre solvabilitatea unor economii statale?), alte mecanisme de control etc. Dar totul e lent si neconform cu tratatul european de la Lisabona, abia adoptat. Initiativele sunt amanate pentru calendele grecesti. si iar se vede ca institutiile, tratatele, textele sunt alaturi de realitate. In vreme ce capitalul pune in aplicare reguli simple, profita de absenta legilor, traverseaza meridianele si scapa de sub aproape toate controalele care i-ar stanjeni suveranitatea.
Mania atator frustrati pacaliti de economia reala risca sa degenereze in tendinte nationaliste, sectoare corporatiste, care vor scapa si mai mult de sub controlul puterii politice. Programele de sacrificii pe care le elaboreaza guvernele sunt pe cale sa distruga pacea sociala si chiar sa reaprinda focarele xenofobe, cu ajutorul unor retete populiste simple, dar, vai!, in continuare functionale. Campania unei parti a presei germane impotriva grecilor "corupti" sau lenesti te ia cu fiori pe sira spinarii. stim ca nemtii au fost foarte reticenti cand au abandonat marca si au acceptat sa intre in zona euro. Se temeau tocmai ca, in caz de insolvabilitate potentiala a unui stat din grup, ar trebui sa duca si ei mana la buzunar. Unul dintre acele momente a sosit o data cu necazurile Greciei. Maine ar putea sa fie in primejdie Portugalia sau chiar Italia. Toti sacalii speculanti conteaza pe vitalitatea egoismului ce domnea in Europa inaintea aparitiei Uniunii Europene.
Ideea de solidaritate europeana este la fel de luminoasa ca primele sticliri de geniu din textele presocratice. Europa ar putea infrunta aceasta mare criza cu mai mult succes daca ar pune mai hotarat in practica principiul ei de fraternitate.
