Trei săptămâni au trecut de la cel mai grav accident rutier din istorie, carambolul sangeros de pe A2 și un alt carnaj s-a consumat, de data aceasta pe E 85 în condiții aproape identice: ceață și viteză excesivă, neadaptată la condițiile de drum, plus o depășire neregulamentară. Adică atitudine de șmecher care știe că poate încălca legea pentru că șoselele sunt sat fără câini în România.
Accidentul de pe A 2 a fost produs de același tip de atitudine. Deși legea le impunea să reducă viteza, zeci de șmecheri mergeau ca la balamuc pe ceață cu 100 km/h, convinși că toți șoferii merg numai așa și ca atare fie ceața cât de deasă nu contează. Când au dat peste un șofer care făcea ceea ce îi cerea legea, adică a redus viteza până la limita de siguranță, au intrat în el.
În cele trei săptămâni care au trecut de la accidentul de pe Autostrada București-Constanța, când au murit patru persoane și au fost rănite 50, niciun șef al Poliției Rutiere nu a scos capul pentru a face vreo comunicare publică pe această temă.
Momentul era foarte important în special în ziua accidentului și cele de după. Era un moment în care se impunea prezenta reprezentanților Poliției Rutiere în dezbaterea publică în scop preventiv.
Niciun șef al instituției nu s-a deranjat să facă cel mai mic gest în acest sens, această indolență fiind dovada cea mai clara că oamenii sunt de o incompetență uluitoare și chiar foarte lipsiți de inteligență. Adică sunt complet nepotriviți pentru funcțiile pe care sunt lăsați să zacă.
De la acel accident s-au mai consumat alte două evenimente rutiere la fel de sângeroase.
Un alt accident s-a petrecut tot pe A2, unde zeci de mașini au fost distruse pentru că poleiul a luat șoferii prin susprindere. Șase persoane au ajuns la spital. Șefii Poliției Rutiere au fost de o discreție la fel de scandaloasă.
Ultimul carnaj s-a consumat sâmbătă, 19 noiembrie 2016, pe E 85. Pe ceață, exact ca în cazul accidentului de pe A 2 de acum trei săptămâni, șoferul unei utilitare a intrat în depășire și a izbit frontal un microbuz. Patru persoane au murit pe loc. Și în acest caz a fost vorba de ”neadaptarea vitezei la condițiile de drum”. Aceasta este formularea tehnică din Codul Rutier.
În termeni mai puțin tehnici este vorba despre faptul că respectarea Codului Rutier și șofatul preventiv au devenit o excepție rară pe drumurile din România. Regula este încălcarea limitelor și condițiilor impuse de legea rutieră. Atât de mare este haosul de pe șosele, încât un șofer care vrea să respecte legea ajunge chiar să fie mustrat de restul șoferilor, în special când e vorba de viteză.
Aproape nimeni nu mai respectă limita de 50 de km/h din localități.
O mașină care merge cu viteza asta încurcă pur și simplu puhoiul de șoferi care circulă mult mai repede în localități.
În afara localităților este aceeași poveste. Cei mai mulți șoferi depășesc limitele de viteză în mod constant. Se circulă legal numai în locurile unde, de ani de zile, Poliția Rutieră mai plasează radare. În rest e haos.
Pur și simplu încălcarea legii a devenit regula de circulație pe șoselele din România și se conduce după ureche și după ”tupeul” fiecărui șofer, apoape fără nicio raportare la niște condiții bine stabilite de lege.
Sunt mulți factori colaterali care contribuie la asta, dar factorul principal ține de incompetența, ineficința și absența Poliției Rutiere. Această instituție are ca obiect de activitate aplicarea legii rutiere în România.
Noi, contribuabilii, plătim salariile și bugetul acestei instituții pentru ca ea să impună respectarea Codului Rutier pe șosele. Până acum sunt bani plătiți degeaba din moment ce legea nu este impusă și constatăm accidente tot mai grave, cu tot mai mulți morți.
Instituția e condusă de incompetenți incapabili să propună vreo strategie pentru a impune respectarea unor reguli care fac diferența dintre viață și moarte.
Singurele acțiuni pe care le ”gândesc” indivizii din conducerea acestei instituții sunt filtrele de iarnă de pe Valea Prahovei și cele de vară de pe Autostrada Soarelui. În rest lucrurile evoluează de parcă România nu ar avea o instituție plătită să impună respectarea Codului Rutier, ci doar niște grupuri de polițiști care din când în când mai opresc vreun șofer ca să nu-i acuze, totuși, cineva că își iau banii degeaba.
Ultimele dosare DNA cu polițiști implicați ne arată și că instituția e putred de coruptă. Exact așa cum rar mai vezi pe șosea un șofer care să respecte legea, mai vezi rar în Poliția Rutieră vreun polițist constit care să refuze șpaga.
Din pricina asta încălcarea legii s-a agravat în ultimii ani și vedem tot mai des accidente tot mai grave. Este vorba de incompetență și corupție care au ajuns să neutraizeze pur și simplu o instituție cu totul. Cei care sunt șefii ei acum au evluat în acest sistem putred de corupt și s-au cățărat prin el. Este foarte greu de crezut că puteau ajunge atât de sus fără să fie mânjiți la rândul lor. Logica ne spune că, de fapt, sunt acolo pentru a încasa comosioanele din șpăgi, nu pentru a dezvolta strategii care să impună în vreun fel respectarea Codului Rutier în România.
Adăugați la asta cazurile șocate de corupție în rândul celor care eliberează permise de conducere și vedem tabloul complet. Pe lângă faptul că Poliția Rutieră nu face nimic pe șosele, lunar mai intră în rândul șoferilor sute și sute de inconștienți care și-au cumpărat permisul de conducere și fac ce le trece prin cap la volan gândindu-se că dacă sunt opriți dau altă șpagă și merg mai departe.
Accidentul de pe A 2 și cel de pe E 85 în care au murit șapte persoane au fost favorizate de ceață, dar provocate de mentalitatea criminală care a ajuns să domine la volan în România, pentru că șoselele au ajuns sat fără câini.
Faptul că, după cel mai grav accident din istoria României, niciun șef al Poliției Rutiere nu a mișcat un deget pentru a comunica public concluzii, informații cu scop preventiv, lucruri care să limpezească dezbaterea publică, dovedește că insituția e condusă de indivizi care zac inutil pe aceste funcții.
Sunt aceiași indivizi care, cu mare bucurie și servilism, acceptau să-i pună la dispoziție ilegal coloane oficiale de dictator bananier lui Gabriel Oprea. Când Oprea a fost trimis în judecată pentru abuzul care dus la moartea lui Bogdan Gigina, trebuiau dați afară din sistem și deferiți Justiției toti șefii și șefuții din Poliția Rutieră care au autorizat și coordonat dezmățul ministrului.
Rolul lor la conducerea Poliției Rutiere era să impună respectarea legii nu să se comporte slugarnic în fața unui politician care avea pretenția să fie tratat ca un despot dintr-o țară cu instituții în colibe din frunze de palmier.
Un ministru de interne cât de cât interesat de funcionarea instituțiilor din subordinea lui i-ar zbura pe toți din funcții și s-ar asigura că pune în loc niște oameni capabili să facă instituția asta să funcționeze iar.
Acum pur și simplu Poliția Rutieră e inexistentă din pricina corupției și incompetenței.
