In anul 2001 am scris de la fata locului despre cazul incredibil al bisericii greco-catolice din Ungheni, de langa Targu Mures. In acea localitate, lacasul de cult greco-catolic, confiscat de regimul comunist din 1948 si dat in folosinta ortodoxa, a fost inconjurat pur si simplu de zidurile de caramida ale noului lacas ortodox, oferind imaginea stranie a unui prizonierat cu valoare de simbol pentru destinul de ansamblu al Bisericii Romane Unite, Greco-Catolica, dupa intrarea ei in precara legalitate postdecembrista. Biserica era veche, cu o pictura interioara remarcabila, dar asezata pe un loc defavorabil, situat mult mai jos decat soseaua care leaga Targu Mures de Reghin. Decat s-o restituie proprietarilor de drept, ortodocsii din Ungheni au preferat sa inventeze aceasta metoda unica, uluitoare, probabil unica in lume, de a o face sa dispara, in conditiile in care localitatea oferea cu generozitate terenuri mult mai bine plasate pentru noul lacas ortodox. Fiind asezata langa o sosea nationala, demolarea bisericii greco-catolice la lumina zilei ar fi fost mult prea socanta, astfel incat s-a gasit solutia de-a dreptul diabolica a inconjurarii ei cu zidurile noului lacas ortodox, astfel incat, in clipa in care ele ar fi ajuns sub viitoarea bolta, vechea turla sa fie demolata, zidurile inalte acoperind spectacolul sinistru al daramarii peretilor vechi. In urma semnalelor de alarma aparute si in alte ziare, s-a stopat constructia noului lacas, lucrurile ramanand suspendate.
