Traian Basescu a asteptat rezultatele alegerilor europene la sediul de campanie al fiicei sale. Nu in postura de presedinte al tarii, nu in postura de presedinte de facto al PDL, ci in postura de parinte nelinistit care asteapta cu emotie rezultatele examenului de care depinde viitorul copilului sau. Un parinte care se declara chiar surprins de succesul EBA. Pentru ca pana la momentul decisiv al exit-poll-urilor sperantele sale de tata fusesera drastic constranse de realism si detasare exigenta. "Am regretat ca nu am putut sa o ajut. Am incurajat-o tot timpul, pregatind-o mai ales pentru esec", a declarat cu incantare presedintele Traian Basescu, parintele unei tinere victorioase care "a avut curajul sa-si asume o candidatura singura, in conditiile in care avea imaginea pe care o avea".
Pe 18 martie, Elena Basescu si-a dat demisia din PDL pentru ca presedintele Basescu sa nu fie acuzat de nepotism, iar partidul sa nu ajunga in situatia dificila de a alege intre ea si intelectualii care nu si-o doreau colega de lista. Dar, odata facuta demonstratia ca EBA este un produs politic fezabil, PDL cel plin de scrupule nu a avut decat sa ia act de valoarea confirmata la urne a Elenei Basescu si sa o primeasca cu bratele deschise inapoi. "Mi-am dat demisia din PDL ca sa nu-mi pun colegii intr-o postura delicata", a reamintit EBA, nerabdatoare acum sa se intoarca cu laurii victoriei in PDL. Acolo unde o asteptau prietenii care au crezut in ea si i-au inmanat, mandri de intuitia lor, carnetul de partid. Il merita pe deplin, "a muncit mult". Happy end. Pacat insa ca toata sceneta e o minciuna sfruntata. Exigenta instanta a PDL, care ar fi asteptat rezultatul examenului dat de EBA in fata electoratului, nu exista. Ca sa demonstreze ca poate supravietui si fara numele de Basescu, PDL ar fi trebuit sa-si asume riscul de a o lasa pe EBA sa piarda.
Dar n-a facut acest lucru. Ca sa-si certifice atasamentul fata de succesul autentic, muncit 16 ore pe zi, cum fac atatia dintre fostii sai votanti, PDL ar fi trebuit sa stea deoparte si sa o lase pe EBA sa demonstreze cu adevarat de ce este in stare. Dar n-a facut nici asta. Asa cum demonstreaza informatiile adunate de "Romania libera" si asa cum a demonstrat ancheta HotNews din ajunul alegerilor, filialele PDL s-au mobilizat din plin ca sa adune voturi pentru EBA. De altfel cele doua tinere doamne ministru, si cea blonda, si cea bruneta, au declarat fara rezerve ca voteaza pentru EBA, si nu pentru partid. Adica blat.
PDL s-a pus astfel in situatia penibila a unei comisii de examinare care ii furnizeaza candidatului toate sursele de informare posibile, schimba barem-ul daca candidata a gresit, orice, numai sa o poata declara admisa. Dupa care ii adreseaza calde felicitari. Sau in situatia la fel de perversa a unei comisii de privatizare care ofera cumparatorului preferat informatii confidentiale pentru a-i asigura victoria, in detrimentul competitorilor cinstiti. Dupa care ii multumeste pentru oferta generoasa. De ce?
Raspunsurile sunt nenumarate. Primul este legat de faptul ca PDL nu poate exista fara numele Basescu. Al doilea tine de o serie intreaga de metehne care se intalnesc si in alte partide, dar care par sa domine fara drept de apel relatiile de putere din PDL. Obedienta neconditionata: zeci si sute de lideri PDL din intreaga tara asculta cu o perseverenta demna de o cauza mai buna orice ordin primit de la centru, oricat de absurd ar fi el. santajul: daca nu esti o filiala ascultatoare, faptul se poate repercuta asupra banilor si functiilor primite. Nepotismul: odata eradicat principiul competentei in administratie prin Ordonanta 37, oricine poate deveni orice, numai carnet de partid sa aiba. Cand ai impus in functii in intreaga tara siruri lungi de neispraviti si ai asistat impasibil cum PSD ii implanteaza pe ai lui, cat de greu poate fi sa lansezi in Parlamentul European o figura serafica, chiar daca gaunoasa si falsa, cum este cea a Elenei Basescu? Ce conteaza un impostor in plus? Au fost promovati atatia.
Dar avem o problema in plus: relatiile tribale. stim cu totii ca raporturile clientelare sunt trasatura cea mai pregnanta a ierarhiilor de partid din Romania; este cunoscut faptul ca multe institutii sunt dominate de relatii de rudenie, care scurtcircuiteaza orice incercare de reforma. Dar prin EBA, exemplul suprem, "baronul local" al PSD face un salt memorabil si se transforma la nivel national in seful de trib al PDL. Rudenia ca rampa de lansare, sub obladuirea unui lider asa-zis reformator. Impostura de sus pana jos.
Jalnica evolutie a unui partid care isi asuma in 2004 reformele de fond de care are nevoie Romania. si mai jalnica urmare a mezaliantei si perverse si inutile cu PSD in numele "modernizarii tarii". Traian Basescu nu mai este decat umbra sperantelor de acum cinci ani. Trebuie spus insa in apararea sa ca nu s-ar fi ajuns aici daca liderii PDL, obedienti si disperati, nu i-ar fi ingaduit de-a lungul ultimilor ani orice derapaj, oricat de grav. si daca in afara PDL pe scena publica ar fi existat o concurenta reala si redutabila. Probabil ca PDL nu si-ar fi permis sa-si bata joc in asemenea hal de votantii din 2004 si de supravietuirea ideii de onestitate in Romania, daca Crin Antonescu n-ar fi avut o prestatie atat de lamentabila in ultimele saptamani.
Preluand prin mimetism neinspirat gandirea cu iz de securist care domina scena politica romaneasca, Crin Antonescu a inteles (in mod eronat) ca a te adresa oamenilor simpli inseamna sa vorbesti de "pipite" si de "prostitutie electorala". Adica sa te cobori in mocirla, ca si cand oamenii acolo vor sa ajunga. Daca relatiile de tip clientelar n-ar functiona uns si in PNL, Crin Antonescu si-ar fi gasit cu siguranta sfatuitori mai buni. In concluzie, cum toate aceste realitati au radacini prea adanci pentru statura liderilor politici din Romania, e foarte probabil ca si la prezidentiale, partidele sa deplanga masa tacuta a dezamagitilor care nu au venit la vot.
