Rezultatul alegerilor italiene, anunţat ieri, a fost şocant şi a produs cutremure, locale şi continentale: Senat fără majoritate, Parlament blocat, tensiuni pe pieţele financiare, Europa – îngrijorată de reapariţia spectrului crizei, presa – alarmată de triumful populiştilor asupra partidelor tradiţionale şi a elitei tehnocrate.
Italia s-a trezit ieri într-un impas politic, în absenţa unei majorităţi în Senat, situaţie care a aruncat Europa în alertă de teama revenirii crizei în zona euro. Succesul la legislativele de duminică şi luni al Mişcării 5 Stele (M5S) – populistă şi antisistem – a comicului Beppe Grillo a bulversat toate echilibrele eşichierului politic, atât la dreapta, cât şi la stânga.
Media şi analiştii au evocat un „vot-şoc”, având în vedere că triumful populiştilor ameninţă guvernabilitatea Parlamentului italian. 15 luni după căderea guvernului Berlusconi sub presiunea pieţelor financiare, rezultatul alegerilor italiene s-a tradus printr-o surpriză de proporţii. Potrivit cifrelor Ministerului de Interne pentru peste 99,9% din birourile de votare şi contrar tuturor previziunilor care dădeau un uşor avans coaliţiei lui Pier Luigi Bersani (Partidul Democrat), Silvio Berlusconi, aliatul Ligii Nord, este cel care a ajuns în fruntea Senatului – în termeni de locuri –, situându-se în faţa stângii italiene. Stânga a obţinut 98 locuri cu 31,6% din voturi, faţă de 110 locuri ce revin dreptei, deşi aceasta a obţinut doar 30,71% din voturi. Mişcarea lui Beppe Grillo este pe poziţia 3, cu 25%. Concret, nu se profilează nici o majoritate, chiar în cazul unei ipotetici alianţe între stânga şi centrul şefului guvernului care îşi încheie mandatul, Mario Monti.
Ţară „neguvernabilă”
Nici o coaliţie nu a atins pragul de 158 locuri necesare pentru o majoritate în Senat, iar Parlamentul italian apare ca neguvernabil. În ce priveşte Camera Deputaţilor, coaliţia de stânga a câştigat 29,55% din voturi, faţă de 29,18 procente obţinute de coaliţia de dreapta a lui Silvio Berlusconi. Legea electorală permite stângii să ia 340 din totalul de 630 de locuri din Cameră, chiar cu această departajare extrem de redusă.
Inversarea tendinţei a suscitat stupoare la sediul Partidului Democrat, unde existau serioase speranţe de victorie după primele sondaje de la urne. Pentru candidatul stângii italiene, Pier Luigi Bersani, care a dus o campanie „calmă” faţă de tenorii populişti Berlusconi şi Grillo, rezultatul este o înfrângere serioasă. Fragmentarea rezultatelor va face dificilă formarea unui guvern şi ar putea duce la noi alegeri. Marele perdant al scrutinului este Mario Monti, care nu a reuşit să se impună ca a treia forţă moderată. Bersani va încerca să formeze un guvern, dar, pentru majoritatea observatorilor, „tsunamiul” Beppe Grillo face Italia neguvernabilă. „Este victoria Italiei eurosceptice”, rezumă Corriere della Sera, iar Repubblica arată că „Furtuna Grillo îngroapă definitiv Prima şi a Doua Republică şi o ucide din nou pe a Treia”. Al doilea mare învingător după Beppe Grillo este Silvio Berlusconi, care a reuşit să facă joc egal în Senat cu coaliţia de stânga a lui Bersani, datorită alianţei cu Liga Nord.
Coşmarul pieţelor
Italia, ţara din Europa care are cea mai mare nevoie de stabilitate, va avea un guvern ce riscă să dureze doar câteva luni, or, „neguvernabilitatea” celei de-a treia economii a zonei euro (după Germania şi Franţa) a provocat căderea pieţelor financiare. Bursele din Paris, Milano şi Frankfurt au pierdut încă de la deschidere 3%, 5% şi respectiv 2%. Investitorii nu agreează incertitudinea şi nimic nu este mai înfricoşător pentru ei decât un scrutin cu rezultat incert. În cazul Italiei, coşmarul pieţelor financiare este o nouă coaliţie neputincioasă sau mai puţin decisă decât precedenta de a tăia din cheltuielile publice şi de a duce mai departe programul de austeritate. Un scenariu avut în vedere şi de Germania, ministrul de Externe, Guido Westerwelle, precizând că „e esenţial şi în interesul întregii Europe ca Italia să se doteze rapid cu un guvern stabil şi operaţional. Responsabilii politici de la Roma ştiu că Italia are în continuare nevoie de o politică de reforme, o politică de consolidare”.
Concret, pieţele sunt extrem de volatile şi apropiatele declaraţii ale partidelor politice italiene privind proiectele lor economice ar putea corija sau prelungi tendinţele negative actuale.
