Semnificaţiile religioase ale zilei de ieri, sărbătorirea „Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia”, au fost pentru mulţi bărbaţi prilejul de a exagera cu băutura pentru că, potrivit tradiţiei din sudul Moldovei, dar şi din alte regiuni, la acest praznic bărbaţii creştin ortodocşi trebuie să bea 40 de pahare cu vin.
Invocând gestul de smerenie şi păstrarea tradiţiei, foarte mulţi gălăţeni şi-au programat întâlniri cu prietenii, în familie sau la restaurant, pentru a se cinsti din belşug. După ce, marţi, restaurantele, pizeriile şi cluburile au fost dominate de grupurile de doamne care sărbătoreau „Ziua Femeii”, ieri au fost luate sub ocupaţie de grupuri de domni, care şi-au luat revanşa. S-a băut „pe rupte” şi în cârciumile de cartier, unde a apărut o idee nouă. Să se dea ajutor social şi pentru „beţivii de profesie”.
De Ziua Mucenicilor, „genocidul” a dublat încasările
În respectul tradiţiei, ieri a fost o zi plină şi pentru cârciumile de cartier, care au fost aglomerate încă de la orele dimineţii. „Până la ora 14.00, făcusem deja încasările unei zile obişnuite. Cred că încasările pe ziua de azi vor fi de 2-3 ori mai mari decât cele dintr-o zi obişnuită”, ne-a declarat patronul unui bar din Ţiglina 1, frecventat în special de consumatorii de „genocid”, rachiul ieftin. Şi confortul e pe măsură: scaune de plastic şi scrumiere de tablă.
Patronul ne explică cum stau lucrurile: „La un moment dat am încercat să-mi modernizez afacerea. Am adus băuturi mai bune, dar şi mai scumpe, am adus masă de biliard, un tonomat, dar m-am trezit că nu prea mai am clienţi. Media consumului pe client era mai mare, dar erau mult mai puţini clienţi. Imediat ce am eliminat modernizările şi am adus iar rachiu ieftin, au reapărut consumatorii. Asta e, mai ales acum, în criză, structura clientelei unui bar de cartier. Ca administrator al unei afaceri trebuie să ţii cont de ea. Dacă nu ţii cont, închizi afacerea, intri în şomaj şi-ţi cauţi loc de muncă”.
„Lapte-corn” pentru beţivi!
În cârciuma din Ţiglina 1, zilele acestea a fost lansată o nouă temă de taifas la un pahar: acordarea ajutorului social, un fel de „lapte-corn” pentru beţivi.
Unul din obişnuiţii casei a auzit de la o rudă plecată la muncă în Irlanda că acolo dependenţilor de alcool li se dă un ajutor de 70 de lire, ca să nu dea în cap pentru bani de băutură. Evident că nici pomeneală de aşa ceva, şi pentru orice eventualitate am verificat lista ajutoarelor sociale acordate în Irlanda. Dar ideea a prins aripi în cârciuma din Ţiglina.
Beţivii cu „vocaţie” consideră că ar fi normal ca statul să le plătească o parte din consumaţie. „Am vreo doi vecini care iau reţete compensate, că-s bolnavi. Eu nu iau reţete. Lor statul le dă ceva, dar mie nu îmi dă nimic. Păi statul trebuie să fie egal pentru toţi! Să ne dea la toţi, în mod egal, tichete, ca ălea, de masă. Vrei să le dai la farmacie, dai la farmacie, vrei la alimentară, dai la alimentară. Vrei la cârciumă, dai la cârciumă. Avantajele trebuie să fie egale pentru fiecare, aşa mi se pare într-un stat normal”, ne-a declarat Ion Vătămanu, pensionar, fost siderurgist.
Vecinul de pahar îi împărtăşeşte ideea: „Eu am cât îmi trebuie, nu vreau pentru mine. Dar la sărăcia de acum, când unii se sinucid sau alţii îţi dau în cap că n-au bani de bătură, mai bine să se dea un ajutor din ăsta, social, cum se dă zahăr şi făină de la UE. Omul bea ca să mai uite de necazuri. Acum, dacă statul ne-a dat necazurile cu criza, statul să ne dea şi băutura”, zice Viorel Statache.
Directorul Serviciului Judeţean de Ambulanţă Galaţi, dr. Mihai Polinschi, ne-a confirmat că tradiţia celor 40 de pahare duce şi la o creştere a intervenţiilor medicilor de la Ambulanţă. „Pot să vă spun că de 9 martie avem, în general, o creştere cu 15-20% faţă de o zi obişnuită a numărului cazurilor de bărbaţi cu intoxicaţii etanolice. Aceste cazuri apar în special seara. Dacă în zilele obişnuite sunt chemaţi la 15-20 de cazuri de intoxicaţii etanolice, în această zi înregistrăm acea creştere.”
Se bea şi „de inundaţii”
Ideea că românul trebuie să bea la necaz nu a fost abandonată nici la necazul „tradiţional” în Lunca Siretului, inundaţiile. La cele din iulie 2005, când zece comune au fost lovite furia apelor, sătenii din Cosmeşti, Tudor Vladmirescu, Piscu şi Şendreni, cu casele „pe deal”, stăteau la cârciumă şi priveau cum consătenii năpăstuiţi se chinuiau cu disperare să ridice diguri din saci de nisip în calea apelor sau să îşi cureţe casele de mâl. Atunci, unii au mai pus osul la treabă după intervenţia Arhiepiscopiei Dunării de Jos, care prin preoţii din parohii le-a cerut tuturor sătenilor să ajute la diguri. Dar la inundaţiile din iulie 2010 situaţia s-a repetat.
Sătenii din Movileni, comuna Şendreni, stăteau la cârciumă şi admirau vânzoleala pompierilor şi jandarmilor care încercau să ridice digul. Acelaşi lucru se întâmpla şi în Galaţi, unde digul de 4,5 km a fost ridicat de 1.500 de jandarmi şi pompieri aduşi din toată ţara şi de angajaţii regiilor primăriei. Numai vreo sută de gălăţeni au venit să ajute ca voluntari la ridicarea digului. Mulţi alţii stăteau la o bere, la terasele din zonă şi admirau desfăşurarea de forţe şi vizitele miniştrilor.
Semnificaţiile creştine
Cei 40 de mucenici sărbătoriţi de creştinii ortodocşi în ziua de 9 martie erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman Licinius. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor şi pentru că au refuzat au fost întemniţaţi opt zile, lapidaţi şi condamnaţi la moarte prin îngheţare în Lacul Sevastiei. În aceea noapte, s-a produs o minune, apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, dar li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară. Tradiţia creştină spune că bărbaţii trebuie să bea în ziua praznicului celor 40 de mucenici 40 de pahare cu vin, care simbolizeză sângele vărsat de cei 40 de Sfinti Mucenici din Sevastia.
