Sintezele informative ale serviciilor de informatii, jurnalele de activitate si registrele unitatilor armatei, inregistrarile convorbirilor telefonice oficiale, dar si alte documente militare mentioneaza implicarea ex-presedintelui Ion Iliescu in reprimarea demonstratiei din iunie 1990, prin ordinele date cadrelor militare cu putere de decizie.
Ordinele date de presedintele de atunci al tarii vizau interventia in forta contra demonstrantilor, distribuirea de munitie catre soldati, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordonat si punerea baionetelor la arme, care sa fie folosite in caz de nevoie impotriva "contrarevolutionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Politiei Capitalei".
Ion Iliescu este invinuit de procurorii militari in doua dosare privind mineriada din iunie 1990. Intr-unul din dosare (nr. 74/P/97), Ion Iliescu este anchetat in legatura cu moartea prin impuscare, in noaptea de 13-14 iunie ‘90, a 4 persoane si ranirea cu munitie de razboi a altor doua. In al doilea dosar (nr. 75/P/98), acesta este cercetat pentru infractiuni grave comise in timpul mineriadei din 1990, precum subminarea puterii de stat, subminarea economiei nationale, talharie, distrugere, asociere in vederea comiterii de infractiuni, arestare ilegala si cercetare abuziva, lipsire de libertate in mod ilegal, aplicare de rele tratamente, genocid si crime impotriva umanitatii.
Operatiunea "Nufarul"
In ziua de 13 iunie 1990, presedintele Iliescu a solicitat direct, in mod insistent, interventia armatei, implicand, nedorit, militarii in actiuni de represiune impotriva populatiei civile.
Ora 15.45. Presedintele Iliescu i-a cerut general-maiorului Nicolae schiopu, care il inlocuia pe seful Marelui Stat Major, "sa se intervina cu doua detasamente de militari din unitatile Ministerului Apararii Nationale in sprijinul trupelor Ministerului de Interne aflate in Piata Universitatii". In replica, gen. mr. schiopu i-a propus presedintelui ca "MApN sa nu intervina in Piata Universitatii si sa intareasca paza la Guvern si Televiziune".
Ora 16. Gen. col. Mihai Chitac a solicitat telefonic la Marele Stat Major ca "MApN sa intervina in Piata Universitatii". Gen. mr. Nicolae schiopu ii comunica lui Chitac ca "presedintele tarii a dispus ca armata sa intareasca paza la Palatul Victoriei si la Televiziune".
Ora 16.20. Presedintele tarii a cerut ca armata sa intareasca apararea la celelalte obiective de stat: MI, SRI etc.
Ora 19.25. In jurnalul unitatii Garnizoanei Bucuresti, se mentioneaza: "Presedintele Iliescu l-a informat pe adjunctul ministrului Apararii Nationale ca pe sediul Politiei Capitalei a fost ridicat drapelul verde legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare". Se propune infiintarea Comandamentului Militar al Capitalei si, in acest sens, au fost convocate cadrele de raspundere din MApN.
Ora 20.55. In jurnalul activitatilor de la Garnizoana Bucuresti, s-a consemnat convorbirea presedintelui referitoare la patrunderea demonstrantilor in TVR. Prim-adjunctul ministrului Apararii i-a transmis (presedintelui tarii – n.n.) ca a mai trimis 140 de parasutisti inarmati si care vor executa despresurarea cladirilor.
Ora 21.07. seful M.St.M. a dat ordin la Secretariat sa-l informeze pe ministrul Apararii, aflat la Berlin, ca "in Bucuresti se desfasoara o actiune legionara care vizeaza obiective de stat". Presedintele tarii este informat ca "a inceput eliberarea TVR de la etajul 11 in jos".
Operatiunea "Crinul"
Tot Ion Iliescu este cel care a intervenit personal pentru folosirea mijloacelor chimice, a gazelor lacrimogene impotriva demonstrantilor din seara zilei de 13 iunie 1990. Ca masura de siguranta, toate comunicatele si ordinele ex-presedintelui au fost retransmise, oficial, la toate unitatile militare pentru "luare la cunostinta".
13 iunie 1990, ora 17.35. Ion Iliescu a telefonat la Marele Stat Major. Jurnalul activitatilor desfasurate de unitatile militare, in Garnizoana Bucuresti, mentioneaza: "S-a primit ordinul presedintelui Ion Iliescu de a se folosi gazele lacrimogene in zona sediului Ministerului de Interne. S-a transmis ordinul presedintelui tarii catre Comandamentul Trupelor Chimice".
Ora 17.50. Prim-adjunctul ministrului Apararii Nationale (ministrul era plecat intr-o deplasare la Berlin – n.n.) si seful Marelui Stat Major au transmis ordinul presedintelui Romaniei catre comandantul Armatei I pentru pregatirea Companiei de Protectie Antichimice – Detasamentul 57 spre a interveni cu substante lacrimogene la sediul MI.
Ora 19.20. Comandantul Trupelor Chimice a primit ordinul sa conduca personal operatiunea de intrebuintare a gazelor lacrimogene in preajma MI si a Politiei Capitalei.
In registrul unitatii s-a mentionat: "In acest sens, comandantul trupelor chimice are aprobarea presedintelui Iliescu". Sediul Politiei fusese incendiat. S-a mai transmis informatia ca "anumiti cetateni straini incita la actiuni violente".
Ora 22.20. Se pun la punct ultimele amanunte ale operatiunilor "Crinul" si "Nufarul", cu urmatorul desfasurator: elicopterul militar trebuia sa arunce fiolele lacrimogene, iar trupele de parasutisti, politie militara si politisti sa actioneze sustinute de tancuri si TAB-uri in dispozitiv convergent. Manifestantii care nu apucau sa fuga trebuiau prinsi si arestati.
Ora 23.20. General-maiorul Roman a raportat prim-adjunctului ministrului Apararii ca "masina care transporta fiolele lacrimogene a ajuns la Aeroportul Otopeni".
Ora 23.43. Elicopterul militar care incarcase, in cadrul operatiunii "Crinul", 2.200 de fiole cu gaze lacrimogene a decolat de pe aeroportul Otopeni, cu directia zona centrala a Capitalei. Intre timp, elicopterul militar, ajuns in zona magazinului Victoria-Politia Capitalei-Ministerul de Interne, a descarcat, in transe, sute de fiole continand gaze lacrimogene. Unele dintre acestea s-au spart pe asfalt, altele in capul manifestantilor.
In cadrul operatiunilor "Crinul" si "Nufarul", s-a intervenit in forta, evacuandu-se in cateva zeci de minute intreaga zona. Zeci de oameni au fost arestati si aruncati in dube. In jurul orei 1, in ziua de 14 iunie 1990, reprezentantii Armatei au raportat "degajarea zonei si ocuparea Ministerului de Interne si a Politiei Capitalei".
Cei impuscati nu aveau legatura cu manifestatia
In noaptea de 13-14 iunie 1990, au fost ucise prin impuscare patru persoane: doua langa sediul Ministerului de Interne si doua in zona barajului de la Casa Centrala a Armatei. Ulterior, s-a stabilit ca acestia nu aveau legatura cu miscarile de strada, se aflau intamplator in zona si au fost impuscati din spate.
In zona Ministerului de Interne au fost impuscati mortal: Valentin Velicu Mocanu, 25 de ani, casatorit, cu doi copii minori, muncitor la IOR Bucuresti, si Mitrita Lepadatu, 25 de ani, casatorit, doi copii minori, paznic la Directia de Transporturi Postale Bucuresti. Fara sa faca vreun gest de violenta si la o distanta mare de cladirea MI, acestia au fost impuscati mortal de tirurile trase. In momentul impuscarii, cei doi se aflau cu spatele catre cladirea MI.
In zona Calea Victoriei-Casa Centrala a Armatei, in noaptea zilei de 14 iunie, au fost impuscati de parasutisti Gheorghita Dunca si Dragos Drumes. Ambii plecasera sa vada ce se intampla prin oras, dupa ce aflasera de la televizor ca in zona centrala au loc unele manifestatii. Dragos Drumes se afla cu prietenul si vecinul sau Mircea Paraschiv la circa 50-60 de metri de barajul respectiv, cu spatele la acesta si fugind amandoi, in speranta ca vor scapa cu viata. Cei doi au apucat sa zareasca cum se executa foc dinspre cordonul de pe bulevard. Concluziile actului medico-legal de necropsie in cazul Dragos Drumes au fost: "Moartea a fost violenta si s-a datorat leziunilor produse prin impuscare cu arma de foc, tragerea fiind facuta de la distanta si din spatele victimei, aceasta avand o pozitie aplecata spre fata". La Gheorghita Dunca, "moartea a fost violenta si ea s-a datorat leziunilor produse prin impuscare cu un proiectil de 7,62 mm tras de la o distanta care depaseste limita de aparitie a factorilor suplimentari ai impuscarii".
"Eu ce trebuia sa fac? Sa stau cu mainile-n san?"
Invinuit in dosarul privind crimele comise in timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, fostul presedinte Ion Iliescu se disculpa acuzand, la randul sau, organele de cercetare penala de faptul ca instrumenteaza un act "eminamente politic". Totodata, Iliescu aduce o explicatie surprinzatoare pentru gestul sau de a chema minerii la Bucuresti: atunci nu era politie. "Eram seful statului. Se declansase o actiune anarhica. O devastare a institutiilor statului. Eu ce trebuia sa fac? Sa stau cu mainile in san, sa ma uit la declansarea acestei anarhii, care putea sa duca la razboi civil pana la urma?! Nu am avut politie, nu am avut instrumente de actiune", a declarat Iliescu.
"Intentia de a li se suprima viata"
In noaptea de 13-14 iunie 1990, langa magazinul "Romarta Copiilor", au mai fost raniti prin impuscare: Dan Gabriel Parvulescu, Gabriel Cziuk Prodan si Catalin Iancu. Conform rechizitoriului Parchetului Militar, Gabriel Dan Parvulescu si Catalin Iancu, raniti in zona membrelor inferioare, nu au fost impuscati in zone vitale doar datorita incercarii lor de a se eschiva in fata gloantelor. Procurorii au concluzionat ca a existat intentia de a li se suprima viata celor doi prin impuscare cu arma de foc si doar reactia lor le-a salvat viata. In afara victimelor prezentate mai sus, din studierea arhivelor a 14 spitale de pe raza Capitalei au mai fost descoperite inca 7 persoane cu diagnostic de ranire prin impuscare.
