Miroase a pământ reavăn și a primăvară. E încă rece dimineața, dar pândesc deja mâțișorii în crengile de salcie. E duminică, aerul pare mai curat. Prima duminică din Postul Mare, Duminica Ortodoxiei. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârșește numai de zece ori pe an. Duminica aceasta a fost una dintre ele. Liturghia Sfântului Vasile a fost cea obișnuită în Biserica Ortodoxă până în secolele IX-X, apoi a fost înlocuită de cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, ceva mai scurtă. Dar Duminica Ortodoxiei este una specială.
Biserica Kretzulescu e arhiplină. Bărbați, femei, tineri, bătrâni, părinți ținându-și de mână copiii. Pictată de Gheorghe Tattarescu în anii 1859-1860, biserica e un monument de arhitectură în inima Bucureștilor. A fost ridicată la 1722 prin grija logofătului Iordache Crețulescu și a soției sale, Safta, una dintre fiicele lui Constantin Brâncoveanu. Ultima restaurare a bisericii s-a făcut prin grija părintelui paroh Vasile Răducă după Revoluția din 1989 și a durat șapte ani, din 1996 până în 2003. Părintele Răducă a deschis biserica după Revoluție, comuniștii au ținut-o închisă. Era vizavi de Comitetul Central.
Într-un balcon interior făcut din lemn și sprijinit de stâlpi subțiri din lemn vopsit, un cor profesionist te înfioară de fiecare dată. Azi nu este predică, azi se citește Scrisoarea Pastorală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
„Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în prima duminică din Postul Mare, numită și Duminica Ortodoxiei, sărbătorim biruința asupra tuturor rătăcirilor doctrinare de la dreapta credință și de la dreapta vedere a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în lume“, începe să citească părintele.
Are o voce puternică și citește cu nuanțe. Cred că e bucuros că are biserica atât de plină. Scrisoarea pe care o citește este, mai mult ca sigur, cel mai ascultat text în această duminică specială. Rating uriaș, ar zice oamenii de televiziune.
Scrisoarea Pastorală vorbește despre icoane. Sfânta Scriptură se transmite și prin icoane, imaginea are aceeași însemnătate cu textele sau cuvintele. Scriptura și icoana se arată și se explică reciproc.
Textul se referă și la interdicția din Vechiul Testament de a nu cădea în idolatrie. „Prin venirea lui Mesia–Hristos pe pământ, «la înfățișare aflându-Se ca un om», a fost dezlegată opreliștea dată lui Moise de a nu face «niciun fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos»“.
Anul acesta se împlinesc 1230 de ani de la Sinodul al VII-lea Ecumenic din Niceea. S-a stabilit atunci că icoanele sunt cărți deschise care amintesc de Dumnezeu, iar icoanele au fost echivalate cu semnul Crucii și că se cuvine să fie cinstite așa cum sunt cinstite Evangheliile. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat 2017 an omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești. Dar și anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.
Mă gândesc la icoana de pe peretele bunicii mele. O „studiam“ în copilărie înainte de culcare. Era pe peretele singurei odăi a bunicii mele, deasupra ferestrei. Mică, înfățișând pe cei 40 de Sfinți Mucenici. Nu era o icoană prețioasă, dar avea patina vremii. Mi-a rămas mie după moartea bunicii. După câțiva ani, am dăruit-o unui prieten de ziua lui. Se spune că icoana e un dar prețios.
„Sfântul Ioan Damaschin spune că «harul lui Dumnezeu se odihnește deasupra icoanei», pentru că «în timpul vieții lor, sfinții erau plini de Duh Sfânt. La fel, și după moarte, harul Sfântului Duh rămâne pururea în sufletele lor, în trăsăturile și sfintele lor chipuri, iar aceasta nu prin fire, ci ca urmare a harului și a lucrării divine“, continuă părintele Vasile Răducă. Sfânta Scriptură ne învață că omul este icoana vie făcută de Dumnezeu după chipul Fiului Său, mai spune părintele.
După Scrisoarea Pastorală, părintele cheamă la împărtășanie pe cei care s-au spovedit. Apoi, cu toții ne așezăm la rând pentru a fi miruiți. Unul dintre ceilalți preoți (sunt trei la Kretzulescu) împarte femeilor și fetelor garoafe. A fost 1 Martie, vine 8 Martie, primăvara trece prin vitralii.
Părintele ne urează spor duhovnicesc în Marele Post și ne binecuvântează: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți!“. Când am ieșit din biserică, lumina părea mai intensă. Și m-am gândit să scriu despre asta.
