Hoti, curve, cersetori, huligani…

Doi vlajgani imbracati in treninguri cu marci vizibil afisate si pe fata si pe spate urca pe la orele amiezii in autobuzul ce face legatura intre cartierul La Defence din vestul Parisului si oraselul Levallois, pe partea cealalta a Senei. "Tu te uiti pe dreapta, eu pe stanga" ordona, cu aer pedagocic, barosanul. Pirpiriul care il insoteste pare a fi la prima lui lectie de reperaj. Peste doua statii coboara rapid si o iau pe traseu inapoi. Grasul arata vag intr-o directie (un carucior de copil lasat in fata locuintei? o bicicleta rezemata de un copac? o motoreta nelegata cu lantul? un geam la parter uitat deschis?). Au gasit ceva de furat! Pensionarii isi fac la aceasta ora siesta, si chiar daca i-ar vedea cineva, ei tot nu s-ar sinchisi. Au vorbit tot timpul tare, in romaneste, mai mult cu interjectii volubile. Se simteau totalmente protejati de "condul" lor lingvinstic, printre fraierii de francezi. Ceva mai tarziu, La Paris, pe linia metroului 4, apare si cuplul celor doi manelisti, familiarizati de multa vreme cu traseul, care anul trecut cantau ceva cu "fetele la mare/se rade pe picioare". si-au schimbat repertoriul, urla timp de cateva minute un soi de melodie romaneasca porcoasa, dupa care pleaca sa intinda mana prin vagon, injurand de fiecare data cand primesc un banut, dar simuland ca multumesc mieros. Jumatate din cuvintele folosite incep cu P, celelalte se ineaca in scuipatii proiectati spre scaunele din statie, in timp ce trec de la un vagon la altul, tragand dupa ei un soi de statie de amplificare pe roate. Daca mergi la Florenta si te opresti in mult visata piata sa privesti statuia lui David, bine este sa ai si prastia lui sau vreo umbrela, un baston, ia acolo. In cinci minute te vezi inconjurat de o intreaga satra. Iar in timp ce sefa iti propune servicii de chiromantie, intr-o italiana-franceza trecuta pe la Calafat si perfectionata, probabil, intr-un "sejour" de cativa ani pe Champs-Elysées, suratele ei incep sa te scotoceasca prin buzunare, simuland si o imbulzeala clasica. De asta data, da!, o buna injuratura in romaneste te poate scoate din incurcatura. Efectul surprizei nu dureaza insa mult, esti abordat apoi in dulcea limba natala. O limba pe care o poti auzi sporovaita si pe Rua dos Douradores, la Lisabona, aproape de Rosio. Acolo se intalnesc "fetele" la o tigara, intre doua prestatii sexuale. Pestii lor nu sunt departe, fumeaza nonsalant intr-o masina inregistrata intr-un judet valah, dar care se poate confunda, la o adica, cu un numar portughez. Scena vazuta are ceva suprarealist: nu departe opresc si autocarele cu livizii turisti sositi tocmai din Romania. Unul dintre ei, auzind vorba romaneasca, vine spre cele doua fete (ambele stau cu cate un picior flexat, rezemandu-se de perete) sa le intrebe cam ce ar fi mai interesant de vazut in oras. "Crezi tu ca de turism am eu chef, ba!" Dialogul se incheie sumar, doar daca nu cumva… In Spania, in fata muzeului Prado, o intreaga echipa de cersetori estropiati, sau simuland a fi, se retrage seara sa faca bilantul zilei. Vin si mai valizi cersetori de prin alte piete, se schimba impresii, se vand ponturi. La aceeasi ora se inchid si in Franta magazinele alimentare din reteaua Monoprix. Tot atunci se incheie si "munca" celor cateva sute de tarani de prin satele osenesti, care de ani de zile si-au distribuit, pe familii, locurile de cersit. Cand se hotarasc sa mai plece si pe acasa (la strans porumbul? la facut fanul?) vin altii din familie sa le ia locul. Stau, nu zic nimic, au o oarecare jena sa intinda mana. Dar si-au facut, cu vremea, o clientela fidela: batranelul care vine pe la 11 lasa un euro, doamna cu catelul, chiar 2! si asa mai departe. In cartier se stie ca sunt cu totii din Romania. Din Romania care a intrat acum in UE. Sunt din Romania si tot ei sunt, impreuna cu cei enumerati mai sus, cum sa le spun?, vectorii de imagine. Ne reprezinta in exterior, dar sunt si oglinda in care nu vrem sa ne uitam, cand vorbim de "specificul" nostru. Daca ne vom uita, poate se va schimba ceva… Cam peste o generatie, daca vom avea noroc.

Dinu Flamand este scriitor si publicist stabilit in Franta