38.5 C
București
joi, 11 iulie 2024
AcasăSpecialHelis, o cetate aproape pierduta

Helis, o cetate aproape pierduta

La un moment dat, cetatea getica de la Piscu Crasanilor, judetul Ialomita, a fost cea mai importanta din Campia Dunarii, fiind, fara indoiala, resedinta regala, nucleu al unei mari uniuni de triburi tracice. Pe vremea aceea, dupa cum afirma savantul Vasile Parvan, Naparis, adica Ialomita, raul ce curge pe la poalele cetatii, constituia o mare artera navigabila. Materialul arheologic descoperit aici este impresionant. Cu toate acestea, cine ajunge astazi pe pisc isi poate cu greu imagina ca acolo a fost odinioara o cetate infloritoare.


Resedinta regelui Dromihete

Piscul e taiat de un drum care face legatura intre satele din vecinatate, Copuzu si Crasanii de Jos, si de viroage adanci carora localnicii le spun prapastii. Nici un indicator, nici un alt semn nu te anunta ca te afli pe locul unde candva a domnit marele rege Dromihete, care l-a adus aici pe dusmanul sau inversunat, Lisimach, in captivitate dandu-i o usturatoare lectie de viata.
Primul istoric care a admis ca la Piscu Crasanilor s-a aflat cetatea getica Helis, capitala regatului lui Dromihete, a fost savantul Vasile Parvan, care a condus sapaturile arheologice de aici, consacrandu-i asezarii antice un intreg capitol in monumentala si celebra sa lucrare „Getica”. Astfel, Piscu Crasanilor devenea statiunea-pilot pentru intreaga sinteza a marelui invatat.
Primele cercetari insa fusesera efectuate in acest loc in anul 1870 de catre Dimitrie Butculescu. Sapaturile conduse de Ion Andreiesescu aici, in 1923, au impus definitiv cetatea in atentia specialistilor.
Cea mai spectaculoasa piesa descoperita la Piscu Crasanilor de Vasile Parvan este un misterios candelabru de bronz, cu trei brate de cate sase zale, actualmente expus la Muzeul National de Istorie a Romaniei, din Bucuresti. Cei trei de sase, adica 666, trimit la cateva inscriptii antice, descoperite in Transilvania, unde acelasi numar apare notat in sistemul latin: VIVIVI. Desigur, acest numar avea la geto-daci o cu totul alta semnificatie decat „numarul fiarei” in „Apocalipsa”. Dar sa trecem!

Cetatea
cu mai multe nume

Vasile Parvan scrisese ca la Piscu Crasanilor se aflase cetatea Helis, lansand insa si ipoteza ca tot aici s-ar fi aflat si Netindava, notata pe harta geografului Ptolemeu, in sec. II e.n., in stanga raului Ialomita.
De aici rezulta ca, dupa incendierea din dreapta raului, cand asezarile deschise si acropola au fost distruse, cetatea a renascut pe malul stang, pe colina pe care actualmente se afla satul Sarateni, colina ce strajuieste la vest lacul Saratuica. Aici, in stanga Ialomitei, si mai ales pe malul Saratuicii, s-au gasit nenumarate vestigii arheologice neolitice si getice de acelasi tip ca in dreapta raului.
Conform cercetarilor, cetatea Helis a fost locuita inca din paleolitic, iar in neolitic a inflorit aici o mare asezare, apartinand celebrei culturi Boian.
Totusi, desi se dovedeste de o importanta desavarsita pentru istoria nationala si este mentionata in pliantele turistice editate in judetul Ialomita, cetatea, nemaiavand spectaculoase decat „prapastiile” si panorama deosebita a luncii Ialomitei, nu este decat intamplator vizitata. Nu este semnalata nici de pe drumul national Bucuresti-Constanta, ce trece prin comuna Balaciu, de unde se face o sosea de 4 km pana la Piscu Crasanilor.

Sugestii pentru
un circuit cultural

Pe malul stang al raului Ialomita, chiar in fata cetatii Helis, se afla si Manastirea Balaciu, monument istoric cu o vechime de doua veacuri, cu istoria relativ recenta mai impresionanta decat cea veche. Multa vreme singura manastire din zona, pentru frumusetea arhitecturii sale si frumusetea clopotelor, era supranumita „Catedrala Baraganului” si „Pianul Baraganului”. A fost desfiintata in anul 1961, chiar in Saptamana Patimilor, si transformata in sectia… avicola a CAP Balaciu. „Au desfiintat-o asa, peste noapte. Ne-au luat totul, si ne-au scos afara ca pe niste banditi”, isi aminteste parintele Macarie, fost staret. Manastirea Balaciu, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost reinfiintata in anul 1990, staret fiind arhimandritul Teofil Belea, care este si exarhul in Episcopia Sloboziei si Calarasilor.
In fata acestei manastiri se afla impresionantul monument de piatra alba „Mormantul celor fara de morminte”, ridicat in amintirea celor morti in cele doua razboaie mondiale, ale caror trupuri fulgerate nu s-au mai intors in locurile natale.
Langa ruinele cetatii Helis se afla Manastirea Sfantul Andrei, relativ noua, numita asa dupa legendele locale, care sustin ca apostolul cel dintai chemat ar fi cladit un schit pe pisc.
In viitor, cand cele doua manastiri de la Helis isi vor fi terminat tot ce mai au de construit, intr-una din ele sau intr-amandoua ar putea fi amenajate muzee cu piesele arheologice ramase in zona, care, deocamdata, zac in conditii improprii, la scolile din Crasanii de Jos si Sarateni.

Unde se vindeca bolnavii

Adevarul e ca nici un monument de-al locului nu este exploatat pe cat ar merita, desi judetul Ialomita este unul dintre cele mai sarace din tara in obiective istorice. Cele pomenite mai sus se gasesc grupate pe cativa kilometri patrati, unde se mai afla si lacurile Saratuica si Neamtu, pline de peste, amandoua fiind renumite prin partile locului pentru apa lor, tamaduitoare a mai multor boli. Degeaba!

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă