Anul a inceput bine! Semne bune sunt din plin, adica din gol, din golul tevii de gaz vreau sa spun. Bine ca nu mai este ger, cel putin. Rusii nu au pierdut nici acum ocazia de a arata Europei cine-i sef de robinet sau, mai bine zis, sef vana la moara de gaz. In agitatia creata de situatie, cel mai mult mi-a placut de domnul Adriean Videanu care, saptamana trecuta, ne-a linistit zilnic in legatura cu presiunea din conducte. La o conferinta de presa, aflat sub stresul momentului, a confundat Mediesul Aurit cu Meriesul Aurit si situatia de urgenta cu starea de urgenta. Mare lucru. Ce diferenta este intre Alianta PSD-PDL si Alianta PDL-PSD? Beleaua e aceeasi, ori ca-i stare, ori ca-i situatie, tot de urgenta este, si, chiar daca nu e gaz, este fasaita rau. La alianta ma refer, sau coalitie, sau reuniune, sau intersectie, sau combinatie, dar mai curand i-as zice aranjament. Aranjamentul PSD-PDL.
Eu as propune ca la televiziuni, pe langa buletinul meteo, pe perioada iernii sa fie o rubrica cu titlul Presiunea Gazelor, prezentata de domnul ministru Videanu. Consider ca ar fi o emisiune de divertisment mai hazlie decat cursul valutar, ajuns de tot rasul zilele astea, cand leul s-a transformat in mata si, in loc sa raga, miauna. Cred ca mult mai nimerit ar fi ca moneda nationala sa-si schimbe denumirea din leu in pisica. De ce? Fiindca e moarta si BNR-ul ne-a pus-o in brate.
Cantecul momentului in Europa este RaSPUTIN din repertoriul formatiei antice Boney M si incepe asa: Ra, Ra, Ras-PUTIN/Russia’s greatest gas machine…
In alta ordine de idei, saptamana care se incheie a fost dominata de PSD, vedeta de necontestat in serialul Comici demisi ai ecranului fiind Gabriel Oprea. Scena cu personajul colectiv format din sustinatori frenetici ai fostului ministru, care strigau din rarunchi Oprea-PSD in fata sediului de partid, are o incarcatura comica greu de atins.
A fost Caragiale la superlativ cu piesa O demisie furtunoasa, avand personaje principale pe Oprica Venturiano, Jupan Hrebenache Titirca Inima-Rea si sotia lui draga, Peseveta. si ca la orice comedie buna, gluma cea mai tare vine la final. Oprea si-a dat demisia si din PSD. Asta, dupa ce a returnat miliardul de lei primit pensie, ca sa fie curat lacrima in functia ce urma sa o ocupe. Deci, si demis, si cu banii returnati. Acum cred ca are toate motivele sa se impuste in post cu arma din dotare ca militarul in depresie, in conditiile in care, colac peste pitpalac, a mai cazut si Ordonanta 230, cea care ii interzicea pensionarului sa fie salariat. Curtea Constitutionala a decis: Cioc-Boc treci la loc! Comedia continua.
La final, revin la gaze si va propun cateva versuri din seria Mari poezii, mici realizari. Astazi, poemul Gazul trece, dupa M. Eminescu.
Ai caloriferul rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e gaz, ca gazul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Tu factura o socoate,
Ti se face rau, bai, nene;
Preturi noi, marite toate:
si iti pui briciul pe vene.
Semne bune anul are!
PS. Ultimul banc pe care l-am auzit: in cladirea Guvernului caloriferele au fost Calai Popescu Tariceanu, iar acum sunt Bocna.
