Dupa Revolutie, foarte multi oameni au vrut sa devina politicieni. Unii au intrat in politica fie de nevoie, fie din oportunism. Putini din convingere. Au simtit ca pot sa castige usor, urcand in structurile de conducere ale unor organizatii politice, fara sa dea prea mult. Asa s-a ajuns la o clasa politica pestrita, dominata de personaje care au format gusterismul politic. Sa fiu bine inteles, nu ma refer la simplii cotizanti ai unui partid sau altul. si nici la oamenii cu traditie politica in familie. Nu este cazul. Tot respectul, inclusiv pentru figurile care au suferit condamnari din cauza ca au avut alte convingeri decat cele ale comunistilor. Exemplul lor a fost urmat insa de prea putini. Din pacate, acesta este adevarul. Au existat incercari, insa majoritatea celor care au dorit sa le calce pe urme personalitatilor din partidele istorice nu au putut sa se desparta definitiv de ideologia PCR. Numele lor sunt cunoscute. La fel si insuccesele in calitate de parlamentari. Trecutul a fost negat permanent din dorinta de a rupe orice legatura cu o perioada care nu le face cinste. Partidul i-a facut oameni mari, iar acest lucru este recunoscut. De cate ori sunt intrebati cu ce se ocupa, gusterii raspund imediat: "Sunt politician". In mintea parvenitilor asta ar insemna ceva mai mult decat oricare meserie existenta pe pamant. Analizati reactia de ieri a lui Bogdan Olteanu si veti intelege cat de intinsa este incompetenta. Alesii vorbesc de stiinta economica, de reforme si doctrine, inclusiv de morala si etica, in conditiile in care nu au dovedit ca sunt utili in cea mai importanta institutie a statului de drept – Parlamentul. Tot ei, gusterii politici, sunt primii care arunca samanta de scandal. O fac intentionat, cu scopul de a impiedica schimbarea unui sistem invechit cu unul mai performant. Se opun vehement oricarui demers juridic atunci cand legea este incalcata. Ce este la gura lor cel mai bine stiu procurorii DNA.
Teama de innoire este evidenta. Se simt mult mai bine intr-un prezent confuz. Unde interesele clientelare se iau la intrecere. In numai cativa ani, foarte multi dintre asa-zisii politicieni de conjunctura au trecut pe la mai multe partide. Sunt gusteri si cu cinci-sase legitimatii de partid la activ. De fiecare data li s-a facut loc pe listele comune dintr-un interes special. Banii au vorbit. Iar clientela a fost multumita. Sistemul electoral a lucrat in favoarea celor fara merit. A fost o vreme cand orice aluzie la inlocuirea sistemului de vot era considerata un fel de dusman al celor aflati in ierarhii politice. Inclusiv lui Traian Basescu nu i-a placut uninominalul. L-a respins la un moment dat. Acum militeaza in favoarea introducerii lui o data cu alegerile programate anul viitor. Curios, cam toata lumea se bate pentru noul sistem de vot. Guvernul are varianta lui, Presedintia pe a ei. Gusterii politici nu se dau nici ei in laturi. Declara la posturile de televiziune ca este nevoie de schimbare, insa in sinea lor fiti siguri ca sunt convinsi ca uninominalul le va fi fatal. De aici si opozitia pe care unii au facut-o referitor la organizarea unui referendum prin intermediul caruia poporul este chemat sa-si decline optiunea. Am vazut reactii penibile, cu accente de isterie, din partea unor parlamentari care au uitat chiar si pe cine reprezinta in calitate de senatori sau deputati. Au sustinut mereu ca sunt de acord cu uninominalul, dar acesta nu trebuie votat asa de repede. Peste doua mandate ar fi mai bine. Se aud bocete mai ales din interiorul partidelor mici sau din randul celor care stau mai prost in sondaje. In timp ce democratii dau din pinteni, avandu-l de partea lor pe seful statului, liberalii par mai potoliti dupa ce si-au asumat raspunderea votului uninominal. Celelalte formatiuni politice, ma refer in primul rand la PSD, nu se gandesc decat la vremurile de altadata, cand, se cunoaste, la alegerile generale se mergea in pas de defilare. Prin urmare, convingerea mea este ca teama fata de introducerea votului uninominal nu este altceva decat o prelungire a stagnarii si regresului pe toate planurile. De frica sa nu-si piarda scaunul, gusterilor politici prezenti in toate partidele numai de uninominal nu le arde.
