Interesant si ciudat – pe de o parte, Parlamentul European (sau cel putin partea sa de stanga) cheltuieste banii contribuabililor, timp si parte din putinul prestigiu pe care il mai are acuzand Statele Unite de tot felul de "violari" ale drepturilor omului la Guantanamo, iar pe de alta parte Yemenul refuza sa isi primeasca inapoi cei 106 cetateni detinuti acolo. Mai mult, din cei peste 400 de detinuti la Guantanamo eliberati si trimisi "acasa" (ghilimelele sunt datorate faptului ca teroristii islamisti nu au, de fapt, "casa": ei sunt, si se declara, "internationalisti", luptatori pentru o cauza globala), cel putin 30 s-au intors la vechile obiceiuri si au continuat sa ucida si sa rapeasca in numele "Islamului".
Astfel, Abdullah Mehsud, eliberat dupa doi ani de la Guantanamo, s-a aruncat in aer, in Pakistan, pe 7 iulie; Ruslan Odizhev, trimis "acasa" in Rusia, a fost impuscat in Kabardino-Balkariya in iunie 2007. In plus, mai exista multi prizonieri din Orientul Apropiat, Africa de Nord si Asia (16 tari) care au fost declarati inofensivi la Guantanamo, dar nu se gaseste o tara care sa ii primeasca; oare din ce cauza?
De pilda, Yemenul refuza sa-si primeasca cei 106 cetateni din Cuba si respinge legalitatea dreptului lor la cetatenie, desi s-au nascut acolo – ca si tatal lui Osama bin Laden (poate exista o legatura rationala, cel putin in Yemen?).
In plus, Statele Unite, ca si Uniunea Europeana, nu pot deporta persoane inspre tari unde s-ar putea (?) ca drepturile lor umane sa fie violate – de unde odiseea unor islamisti uighuri din China, 17 la numar, capturati in Afganistan, care pot fi oricand eliberati de la Guantanamo, dar nu ii primeste nimeni, in ciuda eforturilor americane fata de Albania sau Turcia, dar mai ales ale marilor predicatori europeni ai "drepturilor omului", Suedia fiind un exemplu.
Raspunsul, dincolo de ipocrizia stangii antiamericane (incluzand-o pe cea din SUA) deghizata in aparatoare a "drepturilor omului (terorist)", este pe cat de complicat pe atat de aproape de bunul simt. Intr-adevar, a fost odata ca in povestile dinainte de Amnesty International, cand dusmanii capturati erau detinuti pana la sfarsitul razboiului – ceea ce ar transforma Guantanamo intr-o tabara de vacanta foarte indelungata, cu covoare de rugaciune, Coranuri si, dupa cum arata acum, o adevarata cura de ingrasare pentru teroristii islamisti. Pe de alta parte, a-i judeca pe acesti indivizi in tribunale criminale implica, in tari democratice, divulgarea informatiilor secrete, informatii care ar putea ajuta la capturarea sau eliminarea altora. Tribunalele militare – o solutie naturala, considerand "declaratiile de razboi" ale islamistilor, simplifica procedurile juridice, dar nu plac stangii "umanitare", care uraste tot ce este militar.
Unii din partea "civilizata si sofisticata" a Atlanticului ar putea spune insa ca exista precedente legale, cum ar fi tribunalele internationale (gen Haga) sau chiar cele nationale. Un exemplu ilustrativ este Abu Hamza al Masri ("Egipteanul"), care a obtinut cetatenia britanica prin casatorie poligama, si-a pierdut mainile in Afganistan facand bombe, a recrutat si condus grupuri islamiste violente in Yemen si Algeria, totul din tribuna oferita de moscheea de la Finsbury Park, din Londra, fiind in sfarsit judecat si condamnat la 7 (sapte) ani, ceea ce in Anglia inseamna mai putin de trei ani. Nu este foarte clar de ce, in numele adevaratei justitii, nu ar fi mai drept sa fie extradat spre tara natala, cu riscul de a fi interogat si condamnat la o pedeapsa potrivita. Altfel, ceea ce se intampla pretutindeni in Europa, ideologii, agentii de recrutare si indoctrinare ai terorismului islamist si adesea teroristii insisi (din Algeria, Maroc, Egipt sau Pakistan) raman si sunt adapostiti – totul in numele drepturilor lor, nu ale cetatenilor pe care ii ameninta si, cum s-a vazut in Germania, Spania, Danemarca, Anglia, Franta si Olanda, ii arunca in aer cand pot. Cu alte cuvinte, nobilii aparatori europeni ai drepturilor omului considera dreptul la viata al cetatenilor mai putin important decat "dreptul" indivizilor dubiosi la acces nelimitat la o justitie ineficienta pe care, prin insasi ideologia lor, o resping ca fiind creatia "necredinciosilor".
Michael Radu este seful Centrului de Cercetari Antiteroriste, Philadelphia
