Președintele PSD nu-l mai poate forța pe premierul Sorin Grindeanu nici să demisioneze, nici să rămână prim-ministru. Deși nu e evident încă, Grindeanu va lua o decizie, când va fi momentul, din rațiuni personale, nu influențat de Liviu Dragnea.
În a treia zi de proteste post-OUG 13, pe 2 februarie, anticipam că Dragnea va alege, în conflictul cu strada, o variantă de mijloc, un compromis care să nu-i compromită șansele la a guverna în continuare: „Dacă ar alege această variantă, șeful PSD ar impune retragerea ordonanței de urgență și demisia lui Florin Iordache, ministrul Justiției. Dar, atenție, șeful PSD nu și-ar permite să-l piardă pe Grindeanu, care ar rămâne premier. Dacă Grindeanu și-ar da demisia, sunt șanse nule ca Iohannis să numească un nou premier de la social-democrați, iar Dragnea nu ar avea spațiu de joc: dacă parlamentarii PSD + ALDE ar refuza de două ori propunerea de premier a lui Iohannis, președintele ar putea dizolva Parlamentul și cere alegeri anticipate. Pe care, cel mai probabil, PSD le-ar pierde. Nu la scor, dar le-ar pierde. Grindeanu, deci, nu poate demisiona decât cu prețul pierderii guvernării de către PSD și cu riscul instalării haosului în PSD“ („Cele trei opțiuni ale lui Dragnea“).
După nici trei zile, pe 5 februarie, scenariul prindea contur: OUG 13 era abrogată, într-o ședință excepțională de guvern (duminica!), prin OUG 14. Alte câteva zile mai târziu, Iordache demisiona de la Justiție. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Până aici, deci, nimic surprinzător, situația era predictibilă pentru un partid condus de lideri dotați cu stomacuri de struț și obraji de porc. Și tot nesurprinzător e ce a câștigat butaforicul Grindeanu după acest episod: independență. Cu câteva zile înainte ca OUG 13 să fie abrogată de OUG 14, Dragnea făcea pe niznaiul în fața jurnaliștilor, cărora le jura că nu înțelegea ce voiseră să facă Grindeanu și Iordache cu ordonanța. Mesaj, deci, de delimitare. Formală, mincinoasă, dar delimitare, separare.
Șeful PSD, însă, știe că separarea sa de Grindeanu nu e doar jucată, ci e un fapt: și dacă ar vrea, Dragnea nu ar putea să-i ia mandatul de premier decât prin moțiune de cenzură. Ar trebui ca PSD, practic, să voteze în Parlament pentru uciderea propriului cabinet. Ceea ce, cum ziceam mai sus, ar duce, aproape sigur, la anticipate. Cu rezultate catastrofale pentru PSD.
„Așadar, în realpolitikia de la București, tabloul arată acum astfel: deși dus de mânuță de către Dragnea la Guvern, ca un puști mucos la grădiniță, Grindeanu folosește acum sacoul lui Dragnea drept batistă. Iar șeful PSD nu-și permite nici măcar să-l certe pentru asta, darămite să-l pedepsească.
Numai că întrebarea este ce va face acum Grindeanu cu puterea cu care s-a pricopsit. O întrebare cu răspuns (încă) deschis.
De același autor, pe aceeași temă:
Dragnea l-ar cam suna pe Putin
Pune-te acum, cititorule, în locul lui Liviu Dragnea și recitește ce îți poate oferi Transnistria: nu-ți vine să-l suni chiar acum pe Putin și să ceri drept viager de rezidență la Tiraspol? Sau, mai bine, îl suni pe Putin, dar ceri altceva: să te ajute să transformi toată România în Transnistria!… continuarea aici!
