Reacţia Comisiei Europene la programul de convergenţă actualizat al Guvernului român a stârnit, în contextul cazurilor grec şi bulgar, interpretări eronate din partea unor analişti şi politicieni, în sensul că Bruxelles-ul ar fi acuzat încercările de cosmetizare a realităţii de către oficialităţile de la Bucureşti. Acestea au prezentat, într-adevăr, viziuni nerealiste asupra reducerii deficitului bugetar şi dimensiunii unei eventuale reveniri a creşterii economice, dar a fost vorba de creionări în roz ale unor prognoze, şi nu de cosmetizări ale unor realităţi prin minciuni statistice, aşa cum au practicat Grecia şi Bulgaria.
Străinătatea, oricare ar fi aceea, trebuie să ştie că în România nu se procedează la cosmetizări ale trecutului, pentru că nu este nevoie de aşa ceva. Întrucât aici este dezvoltată până la perfecţiune tehnica iluminării viitorului, tehnică ce implică, dimpotrivă, denigrarea trecutului, şi nu cosmetizarea acestuia. Indiferent dacă este vorba de trecutul mai îndepărtat sau de trecutul mai apropiat! Cu cât este mai rău acum, cu atât se prezintă şi mai rău trecutul şi se vorbeşte mai abitir despre cât de bine va fi în viitor. Nu contează despre ce: inflaţie, şomaj, creştere economică, agricultură, autostrăzi, monedă. Aşa, vorbindu-se la viitor, poate scădea şomajul care, de fapt, creşte, se poate ieşi din recesiunea în care, de fapt, ne afundăm, poate înflori agricultura când, de fapt, mâncăm tot mai mult din import sau se poate hălădui pe autostrăzi neconstruite când, de fapt, dai mai la tot pasul în gropi.
În comunism, în care se trăia prost, se vorbea din greu de trecutul capitalist nefericit şi putred al României şi copios despre viitorul luminos al ţării. Numai asupra prezentului nu se prea insista. Trecerea din nou la capitalism se presupunea că va schimba complet lucrurile. Aş, tot despre trecut şi viitor se vorbeşte, dar, vai!, nu despre problemele reale ale prezentului. Din înnegurarea trecutului, ca o condiţie a iluminării viitorului, a izvorât preceptul „greaua moştenire”, pe seama căreia sunt puse toate relele care mai există. Şi pe care viitorul luminos le va eradica, desigur!
Vreo 15 ani guvernările postdecembriste au ţinut-o cu „greaua moştenire” a comunismului. Şi au tot demolat şi iar demolat în numele lichidării „grelei moşteniri”. Dar, nepunând nimic în loc, au început să-şi transfere incriminarea „grelei moşteniri” de la una la alta şi să ilumineze viitorul la orizonturi mereu mai incert definite. Când, după 15 ani, unii din aglomeraţia de pe stânga eşichierului politic au avut inspiraţia să treacă la dreapta şi au câştigat alegerile, n-au mai putut invoca „greaua moştenire” comunistă. Căci, neadăugându-se nimic de la comunism încoace, ceea ce mai rămăsese după demolări prin ţară era doar din vremea comunismului: blocuri de locuit, şosele, căi ferate, spitale, şcoli, metrou, Transfăgărăşan etc. Era, într-un fel, un caraghioslâc să spui că nu merge treaba din cauza „grelei moşteniri” comuniste. Şi atunci, „greaua moştenire” a fost pusă în cârca guvernărilor postdecembriste de stânga.
Acum, la 20 de ani de capitalism, cei ce se dau de stânga mizează să câştige alegerile punând „greaua moştenire” în cârca guvernărilor de dreapta! Dar, tot neadăugându-se nimic la ceea ce mai foloseşte populaţiei din vremea comunismului, viitorul este iluminat şi mai puternic cu iluzii dintr-un capitalism din cărţi, şi nu din realităţi, care nu are vreodată şansa vreunei întrupări!
Recurgerea la „greaua moştenire” are o bază obiectivă: lucrurile se deteriorează de la o etapă la alta. Acum, dacă ar fi să se facă un clasament după performanţe al guvernelor postdecembriste, probabil cabinetul Năstase ar ocupa primul loc. Dar aspiraţia pentru o altă clasare a guvernelor ce au venit după este nulă, pentru că însuşi guvernul Năstase le-a lăsat fără mâini şi fără picioare, externalizând tot ceea ce putea să reprezinte pârghiile statului în implementarea de strategii şi măsuri cu efect (resursele de petrol, distribuţiile de carburanţi, gaze şi electricitate, metalurgia feroasă şi neferoasă, bănci şi companii de asigurări).
