Cristian Chivu și-a anunțat săptămâna trecută retragerea din cariera de fotbalist, după 17 ani în care a ajuns din eșaloanele inferioare ale campionatului românesc până pe podiumul Ligii Campionilor, devenind automat unul dintre cei mai curtați jucători de către marile cluburi ale Europei. Așa cum Hagi a rămas în inimile suporterilor lui Galatasaray, Chivu va rămâne pentru totdeauna un „nerazzurri”.
„Grazie” este cuvântul imprimat pe tricoul pe care Inter Milano i l-a oferit românului înaintea meciului cu Bologna, de sâmbătă, atunci când fostul căpitan al milanezilor a fost ovaționat pentru întreaga sa carieră de câteva mii de fani, adunați pe Giuseppe Meazza. Tricoul mai are imprimat și numărul 168, totalul meciurilor în care Chivu a evoluat pentru Inter. Tricoul, oferit chiar de către președintele și patronul lui Inter, Erick Thohir, este modul prin care fostul său club îi recunoaște meritele și îi mulțumește pentru perioada petrecută la Milano.
Nu doar fanii lui Inter i-au transmis mesaje pe contul său de socializare, ci și foști jucători alături de care a evoluat. Unul dintre cei mai exponențiali componenți ai naționalei Italiei, Andrea Ranocchia, a scris: „Vreau să-i spun la revedere unui mare om, prieten și coechipier în multe confruntări, atât pe teren, cât și în afara lui! Un prieten adevărat care m-a învățat atât de multe și care mi-a fost alături și la bine și la rău!”
În vârstă de 33 de ani, Cristian Chivu a făcut parte din echipa lui Inter nu mai puțin de 7 ani, aici petrecân-du-și cea mai mare parte din cariera sa de fotbalist. De altfel Chivu este unul dintre puținii jucători români care au evoluat în campionatul românesc mai puțin de un sfert din carieră.
De la Universitatea Craiova la Ajax Amsterdam
Avea numai 16 ani când a debutat la CSM Reșița, acolo unde pentru mai puțin de un an de zile avea să fie antrenat de tatăl său. La jumătate de an de când a debutat în fotbal l-a pierdut pe tatăl său, viața fiindu-i curmată de o suferință îndelungată. Cu toate că sorții păreau să i se împotrivească, juniorul Cristian a reușit să se transfere un an mai târziu la Universitatea Craiova, pe atunci unul dintre cele mai puternice cluburi ale Diviziei A (Liga I). Doar Ilie Balaci a făcut totul ca echipa din Bănie să nu-l piardă în favoarea Stelei, acolo unde și l-ar fi dorit să-l vadă jucând tatăul său, Mircea Chivu.
Chivu a mai jucat un sezon la Craiova, după care, după doar vreo 60 de meciuri disputate în fotbalul românesc, a avut loc un transfer care deopotrivă a uimit și a dat speranțe fotbalului românesc, în tranziție după era Hagi-Popescu. La nici 19 ani Chivu a fost transferat la Ajax Amsterdam, club cunoscut pentru celebra sa echipă de scouteri, în permanentă căutare de noi talente. Unul dintre aceste talente descoperite, Cristian Chivu, s-a dovedit a fi un transfer reușit pentru olandezi, la doar 20 de ani el devenind căpitanul echipei. Anul 2002 a fost unul dintre cei mai buni din cariera sa, câștigând cu Ajax campionatul și Cupa Olandei și poate mai important de atât fiind inclus în Echipa Anului 2002 UEFA. Astfel devenea în mod oficial unul dintre cei 11 jucători ai echipei de vis a acelor timpuri.
Perioada petrecută la Ajax, acolo unde a devenit lider incontestabil al echipei, a fost suficientă pentru a atrage atenția mai multor cluburi mari din Europa, anul 2003 prinzându-l pe picior de plecare în Serie A. Chivu a prins transferul la AS Roma și a impresionat încă din meciul de debut, când a îns-cris. A câștigat un singur trofeu în cei 4 ani petrecuți alături de romani, iar anul 2007 l-a adus din nou pe prima pagină a ziarelor. În condițiile în care problemele financiare ale AS Roma deveneau tot dificile, Real Madrid începea tratativele cu fundașul român.
Negocierile cu Real au ajuns într-un stadiu destul de avansat, însă când mai toată presa era pe punctul de a anunța transferul la echipa galacticilor, discuțiile s-au împotmolit, asta nu pentru că Real nu mai era interesată de român, ci pentru că Chivu nu era atât de convins că acesta era drumul său. La scurt timp Chivu s-a transferat la Inter Milano, pe atunci unul dintre cele mai puternice cluburi ale Europei.
Cei 7 ani la Inter Milano
Chivu a fost mereu bine îndrumat iar deciziile luate în cariera sa de jucător de cele mai multe ori i-au adus satisfacții. La fel a fost și cu transferul la Inter, astfel că în același an în care a semnat cu „nerazzurri” și-a îndeplinit un obiectiv de mult stabilit, câștigarea campionatului. În 2010 a reușit tripla de vis: campionat, Cupa Italiei și Liga Campionilor. A fost anul lui Inter și fără îndoială un merit important l-a avut la aceste succese și jucătorul român. Era momentul de glorie al lui Chivu și deja devenise cel mai bine plătit jucător român, el câștigând în perioada 2007-2012 circa 5,5 milioane euro anual.
Chivu, un jucător care a atras atenția asupra sa nu prin goluri ci prin tehnică și prin capacitatea sa de a-și coordona coechipierii, a evoluat și pentru naționala României 75 de meciuri, între 1999 și 2011, perioada cea mai bogată a carierei sale.
Accidentările nu i-au dat pace jucătorului român, el fiind nevoit de câteva ori să lipsească de pe teren pentru perioade mai îndelungate. Prima accidentare a fost cea mai gravă, la cap, suferită în ianuarie 2010, când a avut nevoie de intervenție chirurgicală. De atunci, în următoarele trei sezoane în care a mai jucat a purtat mereu o cască de protecție, la fel cu a portarului Petr Cech (Chelsea).
Cu toate că s-a retras din fotbal anul acesta, Chivu nu a mai jucat un meci din vara lui 2013, din cauza unei alte accidentări la un deget de la piciorul drept. A fost operat de 4 ori la același deget, însă durerile prea mari l-au făcut în cele din urmă să spună adio fotbalului.
La echipa națională Chivu a fost în mai multe meciuri omul de bază alături de Adrian Mutu, cei doi, atunci când evoluau împreună, putând face diferența între succesul și insuccesul naționalei.
Cristian Chivu era dorit în echipa lui Gică Popescu, însă o dată cu arestarea fostului căpitan al Barcelonei, Chivu și-ar putea continua cariera în structurile FRF sub conducerea lui Răzvan Burleanu.
