In ultimii aproximativ zece ani, gimnastica masculina romaneasca s-a aflat intr-un continuu progres, atingand punctul culminant la Jocurile Olimpice de la Atena, unde echipa reprezentativa a urcat pe podium, in premiera la o editie a JO, pe treapta a treia. Alte trei medalii au fost adjudecate atunci, in intrecerile pe aparate, de Marius Urzica, argint la cal cu manere, si de Marian Dragulescu, argint la sol si bronz la sarituri. Chiar si dupa retragerea a doi oameni de baza ai lotului, Marius Urzica si Ioan Suciu, inregistrata anul trecut, generatia tanara, avandu-l inca alaturi pe „batranul” Marian Dragulescu, a reusit sa obtina rezultate excelente. De pilda, la Campionatele Europene de la Volos, din primavara, au fost cucerite o medalie de argint in concursul pe echipe si alte patru in cel pe aparate. Prin urmare, la prima vedere s-ar putea spune ca viitorul arata cum nu se poate mai bine.
Din pacate insa situatia nu este deloc roz, iar gimnastica noastra masculina este de fapt pe marginea prapastiei. In afara de actuala echipa si inca alti cativa componenti ai team-ului de juniori aflati in vizorul tehnicienilor lotului olimpic, din spate nu mai vine nimic. Daca pentru JO de la Beijing ne putem face inca planuri mari si gandi la medalii, pentru intrecerile de peste patru ani de la Londra optimismul se diminueaza mult. Cate despre intrecerile olimpice din 2016, perspectiva se anunta de-a dreptul sumbra avand in vedere ca in momentul de fata, cand in fapt se creste generatia pentru competitiile de atunci, baza de selectie este inexistenta.
Baza piramidei se subtiaza din ce in ce mai mult
„Suntem ingrijorati de cum arata viitorul gimnasticii masculine romanesti. Daca nu se va schimba cat mai curand ceva in sistemul sportului nostru, aceasta disciplina risca sa dispara cu totul. Gimnastii ating maturitatea la 18-20 de ani, iar in momentul de fata nu mai avem efectiv pe cine pregati pentru olimpiada din 2016. Dupa Londra ne vom confrunta cu o lipsa totala de gimnasti”, ne-a declarat Mircea Apolzan, secretarul general al Federatiei Romane de Gimnastica. Faptul ca nimeni nu mai sustine cluburile sportive scolare, unde se nasc viitoarele vedete, valabil nu numai la gimnastica, ci la toate disciplinele, a avut ca urmare diminuarea dramatica a bazei de selectie. Din cele 22 de cluburi care acum zece ani „produceau” gimnasti de performanta, la ora actuala au ramas doar in jur de 12-14, unde se lucreaza efectiv. Din pacate, dintre acestea numai cateva, care pot fi numarate pe degetele de la o mana, obtin si rezultate notabile. Au disparut complet sectii de gimnastica importante precum cele de la Cluj sau Craiova, iar la Arad sau Resita, de pilda, au mai ramas doar cativa profesori pasionati care fac performanta. „Este scandalos ceea ce se intampla. Cei mai multi tehnicieni de valoare de la cluburile sportive scolare aleg sa plece sa antreneze in strainatate sau sa lucreze in alte domenii mai bine retribuite. Sunt efectiv alungati nu numai de faptul ca nu sunt motivati financiar, ci si de acela ca nu au bani pentru a-si inscrie elevii in competitii, adica tocmai acolo unde se vad rezultatele muncii sportivilor si antrenorilor. Degradarea este din ce in ce mai accentuata. In urma cu zece ani, la cea mai mica categorie de varsta aveam 16-18 echipe inscrise la campionatele nationale, iar acum abia am strans sase echipe! In ritmul acesta piramida sportului romanesc va fi cu varful in jos, iar rezultatele vor fi din ce in ce mai modeste, pentru a disparea apoi cu desavarsire”, a precizat Mircea Apolzan.
Nici o masura din 1998, de la primele semnale de alarma
In aprilie 1998, cand a fost ales presedinte al COR, Ion Tiriac tragea primele semnale serioase de alarma vizavi de nevoia de dezvoltare a bazei piramidei sportului romanesc. Nimeni nu a luat insa nici o masura semnificativa in directia remedierii acestor neajunsuri. Ministerul Educatiei si Cercetarii percepe in continuare cluburile sportive scolare ca pe niste „apendice” nefolositoare si le aloca foduri la limita functionarii. In lipsa unor reglementari legale, celelalte foruri cu implicatii in sport privesc neputincioase cum CSS-urile se prabusesc si o data cu ele sportul romanesc. Poate guvernantii Romaniei, care altfel se inghesuie sa apara in presa alaturi de medaliatii nostri, vor lua pana la urma si masuri concrete pentru revigorarea pepinierei loturilor nationale.
