5.4 C
București
vineri, 19 aprilie 2024
AcasăSpecialGhidul CSM – salvarea corupţiei

Ghidul CSM – salvarea corupţiei

Consiliul Superior al Magistraturii vrea să împiedice accesul presei la informaţiile din dosarele penale de interes major, cum ar fi cele de corupţie, elaborând un NOU ghid de comunicare între magistraţi şi presă care să se sincronizează cu noile Coduri penale. Or, acestea din urmă secretizează totul, până la judecarea fondului, şi nici atunci nu există acces liber şi nelimitat la dosare de interes public.

Până la data de 1 februarie anul acesta, când au intrat în vigoare noile Coduri penale, jurnaliştii aveau acces la dosare, uneori chiar înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane, deoarece politica penală era transparenţa, iar criteriul – interesul public.

De interes public sunt acele dosare care vizează infracţiuni de corupţie, delapidarea, evaziunea fiscală, spă­larea de bani, înşelăciunile în dauna interesului public sau infracţiuni cu violenţă, precum omorul.

Accesul presei era permis în toate fazele înfăptuirii actului de justiţie, de la referatul prin care procurorii cereau arestarea preventivă – care includea şi interceptările –, la motivele pentru care un inculpat a fost sau nu a fost arestat. De asemenea, era permis accesul la copierea rechizitoriului, era permis accesul la tot dosarul dedus judecăţii. Această transparenţă a funcţionat doar până la data de 1 februarie, anul acesta.

Cum mimează actualul CSM transparenţa, dorinţa de colaborare cu societatea civilă

După intrarea în vigoare a noilor Coduri, presa nu a mai avut acces decât la nişte comunicate seci, fără subiect (numele personajelor care au comis infracţiunile fiind anonimizate). Doar DNA dă comunicate cu numele persoanelor pentru care s-a început urmărirea penală împotriva suspec­tului sau numele persoanei pentru s-a pus în mişcare acţiunea penală, prin reţinerea inculpatului.

Însă, nici de la DNA nu se mai obţin informaţii în dosare în care se fac investigaţii ce vizează prejudicii produse banilor publici şi comunitari de circa 160 de milioane de euro, spre exemplu. Şi nu se dau informaţii pentru că DNA nu are voie. Dacă ar da informaţii, potrivit noilor Coduri Penale, autorul transparenţei e pasibil de puşcărie.

Cum presa a acuzat în ultima perioadă lipsa de transparenţă, CSM a demarat modificarea vechiului ghid ce asigura TRANSPARENŢA şi  care bene­ficiase de finanţare din partea Ambasadei Olandei la Bucureşti. Modificare, chipurile,  necesară armonizării ghidului de comunicare cu noile Coduri penale.

A fost postat pe pagina CSM şi un  crochiu de ghid care incepea cu “este interzis judecătorilor…” , ca de altfel şi procurorilor, să comunice direct cu presa, ci numai prin “comunicator”. Cu alte cuvinte, CSM tăia legătura directă a magistraţilor cu presa pentru a împiedica accesul la informaţii. O astfel de interdicţie jigneşte inteligenţa magistraţilor, care pot discerne şi singuri ce informaţii pot fi date presei în aşa fel încât să nu afecteze înfăptuirea actului de Justiţie.

Presa a protestat.

Însă, în loc să adune la un loc magis­traţi, jurnalişti şi organizaţii neguvernamentale pentru a se armoniza opiniile, aşa cum s-a procedat la redacta­rea primului ghid( finanţat de Ambasada Olandei), CSM i-a chemat pe rând şi pe ochi frumoşi.

La început au fost consultaţi magis­traţii, apoi, în altă rundă, doar unele organizaţii neguvernamentale, iar în runda a treia – presa.

Spre exemplu, România liberă a fost “sărită” pe motiv că nu şi-a re­înnoit acreditarea. Abia după proteste s-a acceptat participarea noas­tră la dezbateri. Amfitrion a fost Adrian Bordea, preşedintele CSM, care a avut alături o doamnă Voicu de la Direcţia Legislaţie, extrem de agresivă la adresa jurnaliştilor care cereau transparenţă.

S-au notat propunerile organi­zaţiilor guvernamentale şi ale jurnaliştilor, ca şi cele ale magis­traţilor (majoritatea magistraţilor cereau secretizarea), dar aceste propuneri urmează a fi analizate de o comisie a CSM, la care presa nu are acces.

Apoi, forma intermediară a ghidului, din care pot LIPSI toate propune­rile pentru transparenţă făcute de reprezentanţii presei, va fi supusă votului plenului CSM.

La sfârşit, CSM poate transmite cancelariilor occidentale că a făcut un ghid după consultarea ONG-urilor şi a presei, aserţiune din care se poate înţelege că presa a acceptat lipsa de transparenţă.

Care sunt piedicile în calea transparenţei

Piedicile în calea transparenţei, invocate de preşedintele CSM, Adrian Bordea, de şefa Direcţiei Legislaţie, doamna Voicu, ar fi Codurile intrate în vigoare la 1 februarie.

Potrivit noilor Coduri, într-o primă fază de investigaţii se adună indicii rezonabile.

În această fază NU se dau informaţii presei, chiar dacă jurnalistul întreabă, spre exemplu, care este stadiul cercetărilor într-un dosar de fraude cu fonduri publice şi comunitare de peste 160 de milioane de euro. De ce este important să primim răspuns? Pentru că e posibil ca în dosar să nu se administreze probe din cauza unor presiuni şi, astfel, pot scăpa, spre exemplu, baroni locali de braţul legii.

Potrivit vechiului ghid, se primeau informaţii şi despre stadiul cercetărilor în această fază.

Următoarea fază, potrivit noilor ­Coduri, este aceea de începere a urmă­ririi penale “in rem” (pentru faptă) sau “in personam” (a unei persoane).

Acum, în această fază, majoritatea Parchetelor dau foarte puţine informaţii. Unele, cum ar fi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ne transmit, spre exemplu, că “s-a început urmărirea penală împotriva suspectului T.C…” fără să ştim nimic ­despre suspect. Din astfel de comunicate nu se pot face ştiri pentru că lipseşte subiectul.

Potrivit vechiului ghid, după începerea urmăririi penale se dădeau informaţii ample despre dosar.

Uneori, momentul începerii urmă­ririi penale pentru persoană coincide şi cu punerea în mişcare a acţiunii penale, moment în care se poate reţine inculpatul pentru 24 de ore.

Potrivit noilor Coduri, şi această fază este secretă. Putem cel mult să primim un comunicat sec.

Potrivit vechiului ghid, în această fază se putea face public referatul prin care procurorul solicită arestare preventivă, inclusiv cu interceptări. Astfel, opinia publică putea afla ce a făcut inculpatul, cum şi-a negociat mita, spre exemplu.

Arestarea preventivă se judecă în şedinţă secretă, ca şi contestaţia la arestarea preventivă (în vechiul cod, şedinţa era publică). Cu alte cuvinte, opinia publică nu află nimic.

Aşa cum s-a întâmplat de curând cu preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, pesedistul Nicuşor Constantinescu.

Acesta a fost reţinut de procurori pentru mai multe infracţiuni, cu fraude de peste 30 de milioane de euro; presa nu a avut acces la şedinţa de judecată şi la referat, arestarea a fost respinsă de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

După eliberare din arestul preventiv, Nicuşor Constantinescu a ieşit glorios, declarând că i s-a făcut dreptate pentru că e nevinovat.

Am solicitat motivele pentru care judecătorul NU a admis cererea de arestare preventivă. Ni s-a răspuns că această fază procesuală este secretă.

Opinia publică a rămas cu impresia că preşedintele CJ Constanţa e nevinovat, iar DNA a comis un abuz.

În aceeaşi perioadă a fost reţinut şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov. Ulterior, a fost arestat, dar presa avea deja interceptări dintr-un alt dosar (de pe vremea când vechiul ghid permitea accesul la dosar!) în care apărea Vlasov ca apropiat al interlopilor, de la care împrumuta şi câte un milion de euro pentru cazinouri.

Potrivit vechiului ghid, în această fază procesuală, presa avea acces atât la referatul de arestare întreg, cât şi la motivele arestării.

Credeţi că după ce Parchetul întoc­meşte rechizitoriul de trimitere în judecată presa are acces la document? NU, până ce judecătorul de cameră preliminară avizează rechizitoriul şi NU înainte de a-l înmâna suspectului/inculpatului.

Dacă judecătorul de cameră preliminară nu avizează rechizitoriul, opinia publică NU va şti de ce a decis astfel, întrucât şi această fază este secretă.

După cum se vede, totul este secret.

Mai mult, pesedistul Şerban Nicolae propunea ( într-o emisiune TV) ca jurnaliştii să facă puşcărie dacă  publică informaţii din fazele secrete ale înfăptuirii actului de Justiţie.

La toate acestea se adaugă şi faptul că sentinţele finale se dau la Curţile de Apel (cu excepţia demnitarilor, a magistraţilor), adică la instanţele din teritoriu, unde poruncile vin de la baro­nii locali.

SECRETIZAREA dosarelor penale ÎNCURAJEAZĂ corupţia, iar proliferarea corupţiei pune în pericol statul de drept.

Cele mai citite

Nicușor a lansat cel mai mare fake-news de campanie

Nicușor Dan a rostogolit cea mai mare minciună din actuala campanie electorală. Presa neomarxistă s-a grăbit să preia anunțul echipei sale, potrivit căruia Agenția...

Părerea românilor despre cazinourile pe bani reali

În momentul de față se discută foarte mult la nivel național despre cazinouri și platforme care oferă jocuri pe bani reali. Operatorii de jocuri...

Nicușor a lansat cel mai mare fake-news de campanie

Nicușor Dan a rostogolit cea mai mare minciună din actuala campanie electorală. Presa neomarxistă s-a grăbit să preia anunțul echipei sale, potrivit căruia Agenția...
Ultima oră
Pe aceeași temă