Germania, confruntata cu exodul elitelor sale

Republica Federala Germania a constituit, din anii „miracolului economic”, timp de decenii bune, una din destinatiile preferate ale imigrantilor si azilantilor de pretutindeni. In prezent insa, tara denumita odinioara de Karin Gundisch (cunoscuta autoare de literatura pentru copii originara din Ardeal) ca „taram al ciocolatei si bananelor” se confrunta cu exodul propriilor cetateni Ð in special al celor tineri si al personalului cu inalta calificare.

Desigur ca ciocolata si fructele exotice (visul oricarui copil sosit din spatele Cortinei de Fier) continua sa existe din abundenta si in Germania reunificata, nu insa si locurile de munca, astfel incat un numar crescand de cetateni din randurile celor 82 de milioane de locuitori iau, an de an, calea emigratiei Ð care incotro, destinatiile variind preponderent in functie de profesie.

2005: Record trist, stabilit de germanii din Vest

Zilele trecute, oficiul federal de statistica a dat publicitatii cele mai recente date privind emigratia germana Ð date care au socat presa, societatea civila si autoritatile. Astfel, cetatenii care au ales sa paraseasca Germania pe parcursul anului trecut se cifreaza la 145.000 – un record trist, reprezentand cel mai mare numar de emigranti germani inregistrat din 1950. Concomitent, din ce in ce mai putini nemti activi in strainatate decid sa se intoarca pe taramuri natale dupa incheierea contractelor lor. In consecinta, in 2005 numarul celor plecati a depasit cu aproximativ 17.000 numarul celor reintorsi in patrie.
Un sondaj de opinie efectuat de institutul Forsa dupa aflarea vestii despre „exsanguinarea” Germaniei releva ca 39,5% din germanii cu varste cuprinse intre 14 si 49 de ani se gandesc „cel putin ocazional” la posibilitatea emigrarii, 7,6% din repondenti analizeaza „foarte serios” optiunea, iar 1,5% sunt ferm hotarati sa paraseasca tara. Un interesant aspect al statisticii publicate de oficiul de resort il constituie faptul ca 134.000 de cetateni plecati in 2005 proveneau din vestul tarii, pe cand doar 10.000 de emigranti erau cetateni de pe teritoriul fostei RDG.

Starea vremii Ð motiv de emigrare

Printre principalele motive ale exodului germanilor se numara situatia economica dificila din RFG inregistrata de la reunificare incoace (36,5%), situatia de pe piata muncii, respectiv teama de somaj (25,5%), dar si… conditiile meteo (25,1%). SUA continua sa se situeze (de peste 150 de ani!) in topul preferintelor emigrantilor germani, dar destinatiile europene au ajuns sa concureze serios „the American dream”, procentajul detinut intre timp de Europa fiind de 48,9%. Australia si Noua Zeelanda constituie „taramul fagaduintei” pentru 22,3% din cei decisi a-si cauta norocul la mare departare, pe cand in cadrul „ofertei” europene Spania este perceputa drept destinatia cea mai atractiva (22,1%), urmata de Italia (12,5%).

Instalatori germani in Polonia, chelneri in Austria

Din ce in ce mai multi germani prefera insa sa se mute „la vecini”, deseori in Polonia, dar in special in Elvetia sau Austria, ca urmare a lipsei barierelor lingvistice. „In prezent, in Austria exista mai multi „Gastarbeiter” (muncitori proveniti din strainatate, activi in baza permisului de sedere si cu drept de munca) din Germania decat din Turcia”, a precizat Thomas Straubhaar, directorul Institutului Economic Mondial (HWWI) din Hamburg. Expertul a relevat ca in multe agentii internationale de recrutare a fortelor de munca pot fi gasite oferte provenite din spatiul scandinav sau anglo-saxon, aflat in permanenta cautare de medici, ingineri sau muncitori calificati germani. Pe cand medicii germani opteaza, de regula, pentru Elvetia sau Marea Britanie ca urmare a excelentelor conditii oferite personalului din sistemul sanitar, tinerii cercetatori prefera sa traverseze Atlanticul, universitatile de elita americane dispunand de proiecte mult mai ample, ambitioase si mai bine finantate decat cele germane. „Ne aflam in fata unei situatii migratorii sinucigase pe care nu avem voie sa o mai ignoram: germanii fac pe chelnerii in Austria, instalatorul german – in special cel din landurile estice – activeaza de zor in Polonia, arhitectii nostri concep orase intregi in Asia, iar chirurgii nemti pot fi intalniti in salile de operatie ale spitalelor scandinave sau britanice”, a avertizat Straubhaar.
La randul sau, Klaus Bade, expert al fenomenului migratiei si cercetator la Universitatea din Osnabruck, este de parere ca realitatea se prezinta de fapt si mai sumbra. „In statistica oficiului federal sunt cuprinse doar persoanele emigrate legal, care au instiintat in acest sens autoritatile locale. Multi insa pleaca „pe sest”, in special pensionarii, care prefera sa incaseze renta frumusica platita de statul german, in baza careia traiesc apoi bine-mersi in cu totul alte regiuni, de exemplu in Africa de Sud sau in Spania”.
Potrivit lui Bade, tinerii germani sunt cei mai determinati in a-si incerca norocul departe de tara. „Dintre acestia, nu toti au studii superioare Ð multi iau decizia plecarii dintr-un sentiment al inutilitatii, considerand ca pentru tara lor nu constituie decat elemente lipsite de valoare. Desigur, printre ei gasim multi tineri supercalificati, dar si din ce in ce mai multi mesteri, tehnicieni, gastronomi etc. Sunt oameni care au decis ca aici nu mai e de stat, ca nu doresc sa fie confruntati o viata intreaga cu spectrul ajutorului de somaj/social Hartz IV sau cu oferta joburilor remunerate cu un euro pe ora”.

Elitele nomade

Dupa studierea ofertelor marilor agentii de recrutare si ale celor plasate/contactate in portalul de internet EURES – portal al Comisiei Europene -, directorul Institutului Economic Mondial din Hamburg a conchis: „Germania, de fapt Europa intreaga, se confrunta cu un nou trend Ð cel al elitelor nomade care nu mai dispun de loialitatea traditionala fata de o anumita societate. Ele migreaza de colo-colo, strict in functie de ofertele financiare primite. Nici o societate, si nici o economie nationala, nu vor mai fi ferite, in viitorul apropiat, de acest trend al brain-drain-ului”.

Covor rosu pentru est-europeni

Guvernului de la Berlin economistul i-a recomandat adoptarea – aproape in cel de-al 12-lea ceas – a unui pachet de masuri atractive pentru a determina reintoarcerea macar a unei parti din germanii plecati. Nu in cele din urma, Straubhaar se pronunta categoric pentru „scoaterea de la naftalina a covorului rosu pentru est-europeni”, care „ar trebui intampinati cu bratele deschise si incurajati in a-si desfasura activitatea pe teritoriul german, si nu in alta parte. Cat despre restrictionarea accesului fortelor de munca din noile state membre ale UE la piata comunitara, o asemenea masura ar trebui sa dispara neintarziat”.