» Intre ’88 si ’98, o generatie de copii se ascundea in desene animate de realitatea unei societati in constructie.
» Acum, copiii au crescut si au dat piept cu realitatea. Cei mai multi nu sunt incantati de ea. Unii isi discuta nostalgia cu prietenii, altii fac filme sau site-uri despre trecut. In 2008 ei isi revendica lumea creata in copilarie.
Alex Stanescu s-a nascut in ’82. pana la 8 ani, primea cateva minute de desene animate pe zi. Democratia i-a adus in dar o jumatate de ora in plus. Copilaria lui era o prelungire a acelei jumatati de ora. Peste ani, dupa ce a terminat Facultatea de Film, i-a dedicat un documentar.
Cristian Vasile s-a nascut in ’80. A copilarit in Bucuresti si a fost marcat de lucruri care acum dispar de la an la an. si-a dat seama ca nu vrea sa piarda si amintirea lor. Asa ca a creat un loc in care sa le pastreze: blogul www.latrecut.ro. Treptat, "cufarul" lui de amintiri a ajuns sa fie vizitat si imbogatit de zeci de mii de oameni. Ei sunt generatia desenelor animate.
Genericul de la "Saber Rider" aduce lacrimi in ochii unor tineri care s-au jucat in copilarie de-a serifii galactici. Asta s-a vazut la Institutul Cultural Roman, unde a fost cea mai recenta proiectie a documentarului "Generatia desenelor animate". Filmul nu e o colectie de secvente animate. Alex Stanescu discuta atat cu membri ai generatiei sale, cat si cu vocile din spatele desenelor animate: Viorica Bucur, Irina Nistor, Mihai Cabel si Geta Chira. si, cu toate ca se raporteaza mereu la trecut, incearca sa afle care este acum generatia desenelor animate.
"Ideea legata de desenele animate mi-a venit cand am intrebat un coleg de serviciu: «Tu iti mai amintesti de Aventurierii Spatiului?». Isi amintea si am inceput sa vorbim despre serialul asta de animatie din anii ’90, difuzat la TVR la ora 7 seara. si am gasit un teren comun unde ne intalneam. Am vrut sa identific in filmul asta care era acea zona comuna si ce-a ramas din ea acum, dupa ce s-a epuizat povestea", spune Stanescu.
Cristian a avut o alta motivatie pentru blogul sau: "A fost o incercare de a pastra intr-un loc, intr-o «capsula a timpului», niste lucruri care simteam ca dispar de la an la an, niste lucruri care ne marcasera copilaria. Inclusiv chestii banale de genul sifoanelor cu plasa. La cate de-alea am carat la viata mea aveam semne la degete, imi ramasesera intiparite intr-un fel si parca nu voiam sa scap de ele".
Nu e o nostalgie dupa comunism
Cu toate ca o buna parte din amintiri sunt de dinainte de ’89, nostalgia este pentru copilarie, nu pentru comunism. "Mi-e dor de vremea aia, nu de perioada aia", se spune in documentar. "Unii prefera sa stearga totul cu buretele, sa pretinda ca n-au trait. Ei vad fapte negative. Eu vad fapte pozitive. M-am gandit: hai sa le pun pe toate la un loc!", spune Cristian. "Filmul asta vorbeste despre un moment din anii ’80 in care anumiti copii erau fericiti. Sambata, cand se uitau la desene animate, erau fericiti. In mizeria aia, era o evadare spre ceva frumos, spre un teritoriu in care durerea nu exista", rezuma Alex parerea multora dintre cei intervievati in filmul sau.
Asta pentru ca lumea de care isi amintesc ei are, de fapt, foarte putine in comun cu realitatea societatii de atunci. Se intersecteaza cu ea doar in cateva obiecte-fetis, ca bautura Cico, sifoanele, diapozitivele sau desenele de la TV. Nostalgia nu este pentru realitate, ci tocmai pentru evadarea din realitate.
Alex spune ca "in desenele animate nimic nu e fatal. Problemele se rezolva. In ciuda faptului ca e o lume complet desprinsa din lumea reala, este atat de aproape de lumea imaginara a unui copil! E exact felul in care un copil isi creioneaza in minte evenimentele din jurul lui".
Cum era sa te uiti la "desene"
"Tin minte cateva zile in care la Marea Neagra era un vant care aducea valuri mari. Cand esti copil, un val de-ala imens e ca un munte. Ai senzatia ca te striveste si iesi totusi de la fund (pentru ca nu e o furtuna reala, ci o mare putin mai agitata). Pentru un copil, senzatia aia e extraordinara, parca te zdrobeste si totusi forta aia te lasa sa si renasti. Iesi de sub apa si iar te lupti cu valurile. E senzatia de actiune pe care-o ai cand esti in fata unor evenimente pe care nu le poti controla, dar poti sa le simti bine, ai timp sa le gusti", povesteste Alex. "Parca toata fiinta noastra devenea acel desen animat", completeaza un personaj din documentar.
Trairi atat de puternice au fost posibile datorita "monopolului TVR-ului asupra imaginarului generatiei". "Mai toti eram conectati la aceasta lume pe care ne-o puneau la dispozitie. si din toti acesti oameni doar cativa au putut sa traiasca la maximum perioada asta: copiii". Cristian a vazut cum "atunci cand se dau si extrem de rar, si extrem de putin le apreciezi cu totul altfel".
De la Gala Desenului Animat la Cartoon Network
Caderea comunismului a fost primita cu bucurie de copii: primeau mai multe desene animate. "Le consideram un fel de dar care ni se dadea la caderea comunismului", se spune in film. A doua schimbare a fost aparitia cablului. "Era parca ti s-a dat drumul intr-o cofetarie sa mananci tot ce poti de acolo. La un moment dat, erai cu burta plina si nu mai apreciai", spune Cristian. Alex e de aceeasi parere: "Desenele hraneau o nevoie acuta de ireal, care a fost suprasaturata in perioada urmatoare. Acum e o adevarata furtuna de imagini in care e greu sa-ti pastrezi propria imaginatie".
Desenele nu mai unesc copiii asa cum o faceau atunci. Dar ce s-a intamplat cand acei copii au crescut si nu s-au mai uitat la desene? Ce a inlocuit desenul animat in imaginatia lor?
Televiziunea, spune Alex. "Generatia mea se refugiaza in televizor, in fotoliu, indiferent pe ce canal pica. Face parte din viata lor". Pentru Cristian, situatia e mai trista: "Unii de genul meu au continuat sa se uite la desene animate, oamenii care traiesc cu un picior in copilarie. Dar ceilalti se gandesc la chestii de oameni maturi: cum sa-mi iau credit, cum sa-mi gasesc o locuinta cu chirie mai mica, cum sa fac un copil. Nu cred ca au inlocuit desenele animate cu nimic, pur si simplu au renuntat la ideea aia".
Discutia despre desene animate de pe www.latrecut.ro are peste 600 de replici si se desfasoara in continuare. Aproape toti participantii pun in antiteza desenele animate pe care le iubeau cu lumea in care traiesc acum. La 30 de ani, generatia desenelor animate nu mai are in cine sa creada.
