Gardul se defineşte ca o împrejmuire din lemn, metal, zidărie sau alt material a unei incinte, cu rol de locuinţă ori spaţiu de lucru, sau a unui teren. În principal, acesta se construieşte la limita de proprietate.
Aspectul gardului nu este o chestiune indiferentă. Pentru locuinţele noi, dar şi pentru cele vechi, forma şi caracteristicile sale se stabilesc prin norme urbanistice destul de restrictive pentru unele zone. Urbaniştii au în vedere mai multe aspecte: să fie estetic, să se armonizeze cu construcţiile (şi gardurile) adiacente, să se încadreze „liniştit” în zonă. În general, regimul de înălţime şi materialul din care se execută gardul se stabilesc prin Certificatul de Urbanism şi Autorizaţia de Construcţie eliberate de Primărie.
Necesităţi
În primul rând, gardul trebuie să fie funcţional, ales astfel încât animalele din curte să nu poată ieşi. Apoi, e bine ca incinta, cu precădere cele mici (sub 1000 mp), să fie aerisită şi însorită, plantele dezvoltându-se astfel mai bine. Funcţionalitatea gardului este definită şi de accese: poarta pentru maşină şi cea pietonală. Un alt detaliu care ţine de funcţionalitate este amplasarea cutiei poştale, a soneriei, a interfonului sau a videofonului. Acestea trebuie gândite şi amplasate odată cu ansamblul. Nu în ultimul rând, închiderea centralizată face şi ea parte din ceea ce se numeşte funcţionalitate.
Încuietorile sunt achiziţionate de cele mai multe ori de către client, care e bine să cunoască unele probleme de detaliu ce pot apărea în timp. Trebuie să avem în vedere că broaştele sunt expuse la condiţii vitrege, putând rugini sau îngheţa. Este deci preferabil să fie din alamă şi unse cu uleiuri rezistente la îngheţ.
Cutia poştală a devenit în ultima vreme mult mai impozantă datorită volumului de corespondenţă în creştere (presă şi pliante ale marilor magazine). Aceasta trebuie poziţionată astfel încât să fie uşor accesibilă, dar în acelaşi timp discretă. Soneria se găseşte într-o multitudine de variante, cea mai nouă fiind „fără fir”, cu bătaie la 50 m sau chiar mai mult. Interfonul cu deschiderea porţilor, videofonul şi iluminatul intrării reprezintă alte amănunte care întregesc imaginea gardului. Sunt deja accesibile ca preţ, existând firme specializate care montează operativ astfel de echipamente.
Atenţie, toate aceste accesorii funcţionale trebuie gândite în acelaşi timp cu proiectul gardului, neputându-se monta, de exemplu, o clanţă electrică sau o sonerie fără a i se prevedea un racord electric. Deşi, practic, nu există gard care să nu poată fi depăşit prin escaladare, demontare sau decupare, aspectele legate de antiefracţie sunt deosebit de importante. Se impune ca gardul de locuinţă să fie mai greu escaladabil, fapt ce prezintă o multitudine de soluţii, pe care tot specialistul vi le poate oferi.
Condiţii de execuţie
Structura deasupra solului: dacă este din beton, acesta trebuie uşor armat, îngrijit, turnat de preferinţă în cofraje metalice şi,la final, sclivist, tencuit sau placat. Este varianta cea mai scumpă. Dacă este din cărămidă, trebuie bine aliniat, astfel încât la finisaj să rezulte o tencuială subţire.
Fără a vorbi de consumul de material, o tencuială groasă, de regulă, crapă în timp.
O lăţime de 12,5 cm este o variantă comparabilă ca preţ cu cea din profile metalice. Dacă este din profile metalice sau lemn, problemele sunt puţine. Se pot realiza panouri prin prefabricate, rezultând un gard suplu, uşor, rapid de montat şi ieftin. Dacă terenul este în pantă, gardul poate coborî în trepte sau urmări panta terenului. Stâlpii trebuie să fie însă verticali.
Gardul din fier are un stil inconfundabil
Gardul din fier este, fără nicio îndoială, regele gardurilor. Pe lângă o trăinicie impresionantă, fierul forjat garantează o frumuseţe şi o graţie inegalabile. Elementele ornamentale pot avea cele mai diverse forme şi dimensiuni, particularizând gardul. Este vorba despre cercuri, flori şi ţepuşe, toate din metal şi, uneori, din lemn. Prezenţa lor în diverse proporţii poate face dintr-un gard o operă de artă sau kitsch. Totul este ca ansamblul să placă ochiului. Elementele funcţionale sunt şi ele importante. Clanţele trebuie să fie în ton cu structura gardului, iar în unele situaţii (gardurile zăbrelite) pot lipsi. Ivărele, zăvoarele, balamalele trebuie alese pentru funcţionalitatea lor. În general, sunt metalice, având nevoie de protecţie printr-un tratament de suprafaţă.
Gardul zidit şi gardul prefabricat
Gardul zidit şi varianta lui modernă, gardul prefabricat, au certe calităţi funcţionale. Sunt rezistente, durabile, ignifuge, destul de puţin sensibile la factorii de mediu (ultraviolete, precipitaţii, căldură) şi creează o barieră de netrecut pentru musafirii nepoftiţi. Cel prefabricat poate fi într-o gamă largă de forme, modele şi culori. În plus, în combinaţie cu lemnul, cimentul prefabricat poate alcătui un gard interesant. Foarte importante sunt finisajele gardului: betonul finisat sau nu, culorile aplicate pe suprafeţele vizibile de lemn, metal sau zidărie şi, nu în ultimul rând, culoarea elementelor de feronerie: (broaşte, clanţe, ivăre, zăvoare etc.). Referitor la culori, trebuie precizat că de calitatea lor depind păstrarea aspectului plăcut de-a lungul timpului şi rărirea intervenţiilor de întreţinere. Deci trebuie alese vopsele care să reziste la intemperii (ploi, vânt, zăpezi), cum sunt vopselele de exterior.
Garduri tradiţionale
Deşi arhitectura a evoluat foarte mult în ultimul secol, gardul din lemn nu a devenit perimat. Dimpotrivă, el poate însoţi aproape orice tip de construcţie, de la casele tradiţionale şi până la vilele sofisticate. Singurele lui puncte slabe sunt faptul că e atacat de mediu (umezeală, ciuperci, cari) şi că poate lua foc uşor. Ambele inconveniente însă pot fi înlăturate prin tratamente de ignifugare şi hidrofugare, astăzi la îndemâna oricui. Şi cărămida sau piatra poate fi o alegere potrivită, mai ales când casa este tot din acelaşi material. Pentru protejarea de intemperii a gardurilor zidite se poate alege soluţia unui mic acoperiş din ţigle ceramice.
Întreabă un specialist – Cum alegeţi gardul potrivit?
Alegerea gardului potrivit pentru casă este în primul rând o problemă de arhitectură. Sunt, de asemenea, multe chestiuni al căror răspuns trebuie prefigurat înainte de a lua decizia cu privire la soluţia pentru gard. Pentru sfaturi şi recomandări experte ne-am adresat unui specialist: arh. Gabriel Georgescu, tel.: 0722.414.367, 0745.769.414
Când se recomandă executarea gardului?
Cel mai adesea, gardul se execută cu mult timp înaintea casei, presupunând anumite corecţii, astfel încât, în final, acesta să intre în dialog cu ansamblul construit. În ceea ce priveşte proiectul construcţiei, ideal ar fi ca acesta să fie simultan cu cel al gardului şi mai ales al porţilor.
Ce obligaţii decurg din Certificatul de Urbanism şi Autorizaţia de Construcţie eliberate de Primărie pentru realizarea unui gard?
Acestea pot obliga la execuţia unui gard opac sau nu, metalic, din lemn, zidărie sau dintr-o combinaţie a acestora. Cel puţin aşa ar trebui să fie! În realitate, fiecare îşi alege gardul în funcţie de propriile preferinţe. Aşa că vedem multe garduri frumoase, adecvate casei şi curţii, sau adevărate monstruozităţi: opace, grele, strâmbe, rupte, prea înalte, prea înzorzonate.
Cum alegem gardul potrivit?
Gardul trebuie ales în concordanţă cu arhitectura casei şi cu mediul ambiant. Dacă aveţi o casă cu influenţe mediteraneene, vă sugerăm să optaţi pentru un gard placat cu piatră sau o compoziţie de piatră şi fier forjat. La munte sau pentru o casă din lemn, tot lemnul va fi soluţia cea mai bună pentru gard.
Mulţi îşi fac garduri opace pe motiv că le asigură intimitate. Ce părere aveţi în legătură cu acest aspect?
Un gard opac este total neindicat, neasigurând aerisirea, ventilarea şi mai mult soare în curte. Cei care apelează la această „soluţie” nu bagă de seamă că ferestrele vecinilor sunt numai la câţiva metri. În alte ţări, se împrejmuieşte cu gard numai curtea din spatele casei, nu şi peluza din faţă, astfel încât se observă din stradă toată activitatea din casă, fără ca cineva să fie deranjat.
Recomandaţi gardurile uşoare? Cum ştim cât ar trebui să ne coste gardul?
Un gard uşor este suplu şi simplu de construit şi întreţinut, având şi un aspect plăcut. Cel mai adesea, preţul rezultă în urma unui deviz, dar pentru uşurinţă se poate calcula şi la metru pătrat. În general, preţul la cheie al unui gard metalic, de exemplu, cu fundaţie din beton porneşte de la 300 lei/mp, inclusiv feronerie şi TVA.
Dar în ceea ce priveşte porţile, le recomandaţi pe cele opace?
Porţile opace sunt, în general, grele, iar cu timpul se apleacă, se strâmbă, nu se mai închid bine. De asemenea, necesită o feronerie de închidere mai robustă şi laborios montată, deci scumpă. Porţile uşoare sunt mai indicate şi, evident, mai ieftine.
Oferiţi-ne câteva detalii relevante privind condiţiile de execuţie.
Fundaţia trebuie să fie executată sub adâncimea de îngheţ (40 cm în zona Bucureşti), indiferent dacă e vorba de fundaţii pentru stâlpi sau zidărie. Ca lăţime, 30 cm sunt suficienţi. Trebuie să fie din beton uşor armat, turnat în cofrag. Stâlpiii trebuie să fie suficient de robuşti pentru a susţine gardul atunci când e supus la diverse solicitări (vânt sau zăpadă adunată). Distanţele între stâlpi se recomandă a fi de ordinul 1,5 m, pentru garduri scurte şi joase, şi de până la 2,5 m, pentru garduri lungi şi mai înalte. Fără a detalia, stâlpii pot fi din beton sau metal, cu diverse profile.
Întreabă un specialist Ce plante pot folosi pentru un gard viu?
Vă oferim ca exemplu două plante foarte decorative, bine aclimatizate în România.
Hibiscusul este un arbust cu frunze căzătoare, care poate forma un gard viu compact şi, din iulie şi până prin octombrie, este plin de flori extrem de frumoase. Cele mai des cultivate soiuri în ţara noastră sunt Red Heart şi Blue Bird. Înmulţirea lor este extrem de simplă. La sfârşitul verii sau primăvara împrăştiaţi seminţele pe sol, acoperiţi-le cu un strat subţire de pământ şi îngrijiţi-vă ca acesta să rămână mereu ud. În cel mult 4 ani veţi avea un gard viu superb, care se tunde foarte uşor şi vă va bucura cu o puzderie de flori bogate în polen (aviz apicultorilor!).
Mâna Maicii Domnului (Lonicera) este o plantă căţărătoare, cu o creştere puternică şi rapidă. Un butaş abia înrădăcinat poate ajunge în cel mult doi ani, dacă este udat constant, la înălţimea de 3 m. Poate fi tunsă cu foarfeca de gard viu, fără probleme. Florile sunt delicate, la deschidere colorate în alb şi roz, îngălbenindu-se mai apoi, şi degajă, mai ales către seară, un parfum suav, îmbătător. În iernile blânde, frunzele îi rămân verzi. Se înmulţeşte simplu, prin tăierea unor butaşi şi înfigerea lor întrun sol nisipos, la sfârşitul verii.
Răspuns: Domus Util
